ANGELA MARTIN
Omoară internetul presa de hârtie? Mai rezistă, oare, presa scrisă? Mai are ea un viitor? Sunt întrebări încărcate de previziuni sumbre, ca multe altele care populează în anii din urmă publicațiile românești și străine.
Matías Martínez Molina, jurnalist spaniol, autor al volumului ”Cele mai bune ziare din lume”, iar mai recent și al apreciatului studiu intitulat ”Criza marilor jurnale”, ne comunică, bunăoară, fără a împărtăși însă această viziune, și referindu-se probabil la unele voci de autoritate ale jurnalismului american, că ”profeții lumii digitale dau deja drept sigur sfârșitul presei”. Ei nu fac caz de Spania, se referă la situația globală, firește. Iar profeți ca aceștia sunt mulți și vom vedea în 2020 – an, care, potrivit ultimelor prognoze, va marca definitiv sfârșitul presei de hârtie – dacă va trebui să le dăm dreptate ori nu.
Fapt este că, în actuala situație, indiferent de condiții, trebuie să rezistăm ! Nemaiavând nicio speranță că am putea obține un sprijin financiar din partea Ministerului Culturii, unul durabil și pe măsura nevoilor unui proiect complex, așa cum a fost până anul trecut, revista CULTURA editată pe suport de hârtie, nici că difuzorii își vor reduce costurile și îmbunătăți serviciile, suntem nevoiți să ne predăm evidenței și să ne repliem. Căci nu ne-au mai rămas decât două posibilități: ori să renunțăm definitiv la publicație, ori să o salvăm, editând-o – cu costuri minimale – în format digital.
Să abdicăm însă, nu ne stă în caracter. Și de fapt, nici nu credem că ar fi cea mai bună soluție.
Prin urmare, am decis să mergem mai departe. Sub conducerea lui Augustin Buzura și cu o redacție, de astă dată restrânsă, dar competentă, așa cum a avut întotdeauna CULTURA. Încredințați fiind că încă mai există un public interesat de o astfel de publicație: care să ilustreze toate domeniile culturii, să fie independentă, de dialog, de reflecție critică, de opinie și de atitudine civică.
Așadar, o maximă deschidere spre cultură și societate, spre istorie, tradiție, actualitate, spre critica de întâmpinare în literatură și arte, dar și o atenție concentrată pe evenimente, anchete, dezbateri, opinii prin care cititorii se simt, în toată diversitatea lor, implicați și exprimați –, acestea, toate, rezumă vocația revistei și, în același timp, programul nostru trecut și viitor.
Un astfel de proiect însă nu va avea șanse de reușită fără sprijinul colaboratorilor noștri, vechi și noi. Le mulțumim, de aceea, tuturor celor care ni se alătură. Și ne împărtășesc credința că gândirea democratică și cultura, creația și libertatea de exprimare pot și trebuie să fie mai puternice decât cele patru rele la un loc care fac ravagii în media: cenzura economică, obstrucționările difuzării, partizanatul politic, politica îngustă.
Numai așa, după părerea noastră, presa culturală poate fi în viața noastră publică într-adevăr o instituție care are o misiune socială, are un rost. Iar dacă societatea o va respecta, ea va avea probabil și un viitor.