EPAPER revistacultura.ro

Carmen Corbu

„Jurnal de bord, ziua 1: Ne îndreptăm spre steaua Kepler 438b. Kepler 438b este noua noastră casă.” Prima notă din jurnalul de bord al călătoriei este anunţul eşecului total al omenirii.   Cu ea se încheie textul scris de dramaturgul spaniol Guillem Clua şi montat de regizorul Bobi Pricop la Bucureşti, în premieră mondială. Cele câteva zeci de minute ale piesei sunt cele 24 de ore pe care Republica Malvati le are la dispoziţie pentru a se salva. Stat insular, Malvati este pe cale să fie înghiţit de ape, iar o delegaţie alcătuită din preşedinte, secretar de stat şi ministru de externe se află la ONU pentru a cere ajutor, pentru a obţine o bucată de pământ sigur pe care să-şi mute cei 30.000 de locuitori. Urmează un şir lung de negocieri, care nu sunt doar negocieri diplomatice interstatale, ci şi ciocniri de poziţii în interiorul delegaţiei şi, mai mult, problematizări individuale.

O geopolitică în cheie suprarealistă

În birocraţia internaţională, catastrofa – cea a statului Malvati, sau una, uşor de întrezărit, globală – se pierde printre rivalități, ambiții, reflexe ideologice  și  interese de imagine. Cele 24 de ore se scurg în timp ce nimeni nu pare cu adevărat dispus să găsească soluții. Decisivă aici este alegerea   de a distribui unul şi acelaşi actor într-un şir de roluri, ale tuturor reprezentanţilor diplomatici, accentuând caracterul universal al fiecăriu gest, al fiecărei intenţii. Grecia se recunoaşte looser-ul prin definiţie şi propune un singur tip de ajutor: lecţii despre cum se asumă eşecul.  Spania are nevoie de imigranţi şi avansează o ofertă: primirea pe teritoriul ei a poporului malvatian, urmată de aculturaţie. Canada, la scurt timp după ce a câştigat marele război cu Rusia, vrea simpatia mondială şi un prim-time în jurnalele de ştiri: oferă necondiţionat o insulă în apropierea cercului polar. Statele Unite, conduse de un preşedinte femeie, sunt prinse de zel în respectarea prescripţiilor religioase: fac singura ofertă viabilă, dar o retrag net în secunda următoare. Geopolitica imaginată în piesă este frumoasă şi rotundă – ei i s-a încredinţat sarcina efectelor comice ale textului, cu un umor la graniţa cu cinismul, alocat reprezentanţilor şi reprezentaţiilor diplomaţiei mondiale –, dar nu geopolitica decide finalul.

O traducere din catalană: Malvati = rău

Pământul se scufundă. „Se scufundă sub greutatea oamenilor”, spune la un moment dat cineva în piesă. Da, cu un amendament: nu sub greutatea oamenilor punct, ci sub greutatea oamenilor care poartă cu ei prea multe. Simbolurile naţionale, mitologiile fondatoare, inerţiile identitare – ne-o arată şirul întreg de negocieri diplomatice – fac imposibilă salvarea. Delegaţia Republicii Malvati ajunge să nu poată accepta niciuna dintre ofertele primite ca sprijin din partea comunităţii internaţionale. Preşedintele are de apărat strămoşii şi patronajul eroilor mitologici, prin urmare nu vrea să recurgă la mutarea pe un alt teritoriu. Secretarul de stat nu acceptă ca limba malvatiană să nu fie recunoscută ca oficială şi ca ziua naţională să nu păstreze exact aceeaşi dată calendaristică, prin urmare refuză oferta Spaniei de a integra cei 30.000 de locuitori printre spanioli. Ministrul de externe nu poate să conceapă o altă evoluţie economică pentru poporul malvatian pentru că nu poate ieşi din paradigma ocupaţional-identitară a „poporului de pescari” şi refuză iniţierea şi dezvoltarea unui nou tip de industrie adaptat unui nou mediu geografic. La un moment dat, când apare o ofertă care să nu impieteze asupra tuturor acestor simboluri, cea a Statelor Unite, şansa se răzbună: partenerii de discuţii americani îşi retrag oferta pentru că  secretarul de stat malvatian – femeie, însărcinată, bucuroasă că va avea o insulă pe care îşi poate naşte copilul – nu are pe deget verigheta care să ateste o căsătorie conform normelor. Pe ecranul care serveşte drept fundal tuturor negocierilor curg imagini cu malvatienii luaţi de ape. Impresia este de alienare – deopotrivă individuală și colectivă –,  iar vechile valori și principii după care se poartă toate tratativele par un balast în găsirea de soluții la problemele reale ale prezentului. Şi ieșirea nu e o revoluție a modului de a gândi, nu e o nouă ecologie a mediului spiritual apărat de noxe, e fuga de pe un pământ prea greu care se scufundă.

Eroul mitologic în croma-key

Plasme zgomotoase cu transmisiuni live. Pe fiecare se vede altceva, fiecare revendică atenția. Se preia prin satelit, totul este în direct. Un Babel de imagini este proiectat continuu în spatele scenei pe care cei trei politicieni malvatieni îşi analizează poziţiile, îşi programează acţiunile şi îşi dezbat viziunile. Întâlnirile cu delegațiile internaţionale se petrec afară, în foyer. Filmaţi în fața cromei,  actorii de afară sunt proiectați în timp real pe ecranele din scenă. Multimedia fac corp organic cu conținutul. Chiar şi în scena în care preşedintele celor 30.000 de victime sigure se consultă cu eroul fondator al neamului său, căruia îi explică de unde toate reţinerile lui legate de salvarea malvatienilor: pentru tine fac toate astea. Filmat în croma-key, relaxat şi colocvial, eroul Malvati îi răspunde: ţi-am ceut eu să faci toate astea?
Textul lui Clua ne pune în faţă conflictul dintre utilitatea practică  şi dogma fundamentală,  pe un teritoriu fragil geopolitic şi societal. Un text cu miză în dezbaterile pe marginea globalizării şi a multiculturalismului. Un spectacol cu un substrat de rezonabilă tristeţe.

foto: Adi Bulboacă

Teatrul Odeon
Kepler 438b
de Guillem Clua
Spectacol realizat în cadrul proiectului european
“Fabulamundi. Playwriting Europe”
Traducerea:
Florin Galiş și Iunia Mircescu
Regia:
Bobi Pricop.
Instalație multimedia:
Mizdan Negatron,
Dan Adrian Ionescu,
Luca Achim.
Distribuția:
Dan Aștilean,
Mihai Smarandache,
Ioana Anastasia Anton,
Cezar Antal / Alexandru Potocean