Mădălina Firănescu:
Poate că la mijloc e vorba de o amnezie consecutivă episoadelor pătimaşe, la fel ca-n cazul profesorului Malik Solanka, personajul lui Salman Rushdie marcat de accese de furie imposibil de stăpânit.
Când puterile te părăsesc în timpul unei competiţii sportive, slăbeşte adesea şi autocontrolul, emoţiile astfel eliberate strivind orice urmă de civilitate şi fair-play. Nu sunt deloc puţini cei care, din vârful ierarhiilor mondiale chiar, au căzut pradă Eriniilor, plătind cu bucăţi din reputaţie (plus amenzi usturătoare) păcatul orgoliului, temperamentului sau şchioapei educaţii. În cele mai multe cazuri, vinovaţii se căiesc şi caută să se îndrepte, deşi sunt destui şi cei care-şi transformă izbucnirile într-o marcă personală, o amprentă a personalităţii dublate de o incontestabilă valoare. Să ne amintim doar de celebrul „Nasty”, rămas în memoria şi inima publicului nu doar prin evoluţiile sclipitoare de la fileu, ci şi printr-un comportament turbulent, care i-ar fi atras inclusiv boicotul colegilor, după cum povesteşte azi septuplul campion de Mare Şlem John Newcombe.”Mă gândesc la perioada 1972-1973, atunci când Năstase avea o perioadă foarte bună şi se purta atât de urât, încât toată lumea în vestiar îl marginaliza, asta timp de un an! Nimeni nu mai vorbea cu el, aşa că a fost obligat să îşi schimbe atitudinea”, a relatat australianul pentru „Fairfax media”. Fireşte, nărăvaşul Nasty nu-şi aminteşte aşa ceva, susţinând glumeţ că el n-avea treabă cu vestiarele băieţilor, ci cu cele… feminine. În plus, crede românul, Newcombe i-a păstrat ranchiună pentru faptul că n-a izbutit să-l învingă vreodată. Ceea ce sună plauzibil, deşi porecla cu care a rămas Năstase spune altceva…
Poate că la mijloc e vorba de o amnezie consecutivă episoadelor pătimaşe, la fel ca-n cazul profesorului Malik Solanka, personajul lui Salman Rushdie marcat de accese de furie imposibil de stăpânit:”O mânie surdă, întreruptă, continua să se infiltreze şi să-l sape în adânc, ameninţând să izbucnească fără preaviz, ca erupţia unui vulcan”. Sau poate, odată cu scurgerea timpului, devii mai indulgent cu păcatele tinereţii. Cert este că tipul impulsiv este tot mai des întâlnit în sportul alb. Pe urmele rebelului Nasty calcă apăsat talentatul australian Nick Kyrgios (locul 13 ATP), recent suspendat din circuit până în ianuarie 2017 şi amendat cu circa 40.000 de dolari, pentru că, la turneul de Masters Series de la Shanghai, în timpul meciului pierdut cu germanul Mischa Zverev, a servit dinadins încet, apoi n-a aşteptat ca adversarul să returneze, ci i-a cerut arbitrului să pună capăt jocului, fiindcă vrea să plece acasă. Admonestat de un spectator, Kyrgios l-a înjurat și i-a strigat:“Vrei să joci tu? Stai jos, taci și uită-te!” La final, huiduit de toată arena, a pus incidentul pe seama oboselii. Iar ca să-şi reducă pedeapsa, a acceptat să fie consiliat de un psiholog sportiv agreat de ATP.
Problema e că Nick Kyrgios, care a câştigat trei turnee în acest an, nu este la prima abatere. În 2015 a fost amendat tot la Shanghai, după ce s-a plâns că turneul este un “circ”. De asemenea, a fost suspendat 28 de zile fiindcă, la un meci cu Stanislaw Wawrinka, i-a strigat elvețianului că iubita l-a înșelat cu un alt tenisman australian – Thanasi Kokkinakis. Prin urmare, mai mult decât epuizarea fizică şi nervoasă, la baza ieşirilor lui stă o lipsă de educaţie incompatibilă cu statutul de mare campion, deşi cehul Jan Kodes, câştigător la Roland Garros şi Wimbledon, îi găseşte o scuză în vârsta fragedă:”Uitaţi-vă la Ilie Năstase, la Connors sau la McEnroe atunci când aveau 20 de ani. Toţi se purtau urât pe teren. Presa ar vrea ca Nick Kyrgios să se comporte de parcă ar avea 28 de ani, însă are numai 20”. Şi nu-i deloc întâmplător că, din acea enumerare, tocmai Jimmy Connors s-a oferit să-l antreneze (şi cizeleze) pe năbădăiosul australian.”Vrei să fii cel mai bun, vino să mă vezi. Te voi învăța să joci, să te distrezi și să câștigi! Este alegerea ta sau poți rămâne mediocru”, i-a scris Connors lui Kyrgios.
Manifestările nesportive nu sunt însă nici pe departe monopolul tenisului. De curând, pilotul Sebastian Vettel (Ferrari) a fentat la limită o suspendare, cerându-şi public scuze pentru limbajul licențios folosit pe finalul cursei din Marele Premiu de F1 al Mexicului când Max Verstappen (Red Bull) a „scurtcircuitat” un viraj şi a refuzat apoi să-i cedeze locul. Mai puţin norocos, baschetbalistul echipei Chicago Bulls, Dwyane Wade, a fost amendat de NBA fiindcă la meciul cu Boston Celtics, a mimat tăierea gâtului, cu trimitere la adversarii care au pierdut. În fotbal, lucrurile stau şi mai rău, indiferent că vorbim de staruri de primă mână. De la capul în piept aplicat de Zinedine Zidane lui Marco Materazzi, în finala Cupei Mondiale din 2006, ca replică la o insultă, am ajuns să-l vedem acum pe Lionel Messi (FC Barcelona) strigând „idiotule” şi apoi „prostule” către un adversar de la Manchester City urmărit până-n vestiar. Şi Cristiano Ronaldo şi-a dat în petic în partida Real Madrid-Legia Varşovia, din Champions League, călcând un adversar căzut la pământ, cum în alte dăţi a lovit cu pumnul, cu cotul, cu piciorul etc. Iar la noi, meciul Viitorul – Voluntari (2-1) s-a încheiat cu un scandal, arbitrul Istvan Kovacs notând în raport că jucătorul Maftei i-a strigat repetat „şmecherule, hoţule, râsule, penibilule, borâtule”, după care l-a înjurat „de morţi”. Vorba lui Mark Twain (în „Wilson Zevzecul”): „Când eşti furios, numără până la patru; când eşti foarte furios, înjură”.