Nicu Ilie:
Cum ar fi dacă istoria artei ar începe în 1880? Răspunsul la această întrebare este, parțial, oferit de colecția unuia dintre cele mai importante muzee de artă din lume, Muzeul de Artă Modernă MoMA din New York. Muzeul are circa 200.000 de exponate (nu toate aflate în expunere), iar printre autorii acestora se găsesc și câteva zeci de artiști români sau de origine română. Lista acestor artiști este pe alocuri surprinzătoare, atât prin numele prezente, cât și prin numele ce lipsesc și pe care publicul din țară s-ar aștepta să le găsească.
Lista artiștilor români din colecția MoMA nu poate începe decât cu Constantin Brâncuși. Așa cum o demonstrează cataloagele de artă, prețurile de vânzare pe piața de artă, lista expozițiilor (nu doar la MoMA, ci și la alte muzee de importanță mondială), Brâncuși are o notorietate și o valoare patrimonială ce o depășește pe a tuturor celorlalți artiști români la un loc. Agenția Skateʼs a evaluat operele lui Brâncuși aflate în circuitul mondial la o valoare de peste 150 de milioane de euro, fără ca între acestea să se afle opere precum „Rugăciune”, „Cumințenia pământului”, ansamblul de la Târgu Jiu sau opere din țară și din colecții muzeale internaționale care nu au trecut niciodată prin piața lichidă.
Rivalizând cu colecția Brâncuși de la Guggenheim și cu cea de la Pompidou, colecția Brâncuși de la MoMA a fost utilizată în organizarea a 89 de expoziții, cea mai recentă, „Dadaglobe”, având loc în această vară. Sculptorul româno-francez este singurul artist român care s-a bucurat de o expoziție personală la muzeul newyorkez. Aceasta a avut loc în 1954, cu trei ani înaintea dispariției artistului parizian. Între exponate s-au aflat „Măiastra” (marmură, 1912), „Domnișoara Pogany” (bronz, 1913), „Pasărea în spațiu” (bronz, 1919), „Pește” (marmură, 1930) – din colecția muzeului, dar și o versiune a „Coloanei fără sfârșit” (lemn de stejar, 1918) – împrumutată, atunci, de la scriitorul Henri-Pierre Roché. Printre lucrările aflate în prezent în colecția muzeului se află „Măiastra”, două versiuni ale „Păsării în spațiu” (1928 și 1941), „Coloana fără sfârșit”, „Cocoșul” (lemn de cireș, 1924), „Nou-născut” (bronz, 1920), „Socrate” (stejar, 1922), „Pasărea tânără” (bronz, piatră, stejar, 1928) sau „Negresa blondă II” (1933). Câteva dintre lucrări fac parte din expoziția permanentă, altele doar din expoziții tematice. Pe lângă sculpturi, colecția mai include schițe și crochiuri făcute de Brâncuși, precum și fotografii realizate în atelierul artistului.
Marii absenți
Numele listate mai jos nu marchează lipsuri ale colecției de la MoMA care, ca orice colecție muzeală, reflectă gusturi, valori și principii programatice, dar și capacitatea de a achiziționa și de a primi ca donații opere relevante în raport cu aceste principii. Totuși, raportat la înțelegerea mecanismelor de selecție ale muzeului, la profilul său și la restul colecției, se remarcă faptul că, din noul val de artiști care au atras atenția în Europa sau în SUA, în colecția muzeului se află doar Mircea Cantor, lipsind Adrian Ghenie, Mircea Suciu sau Marius Savu. De asemenea, lipsesc, din motive obiective, artiști cu un stil propriu și cu o componentă modernistă semnificativă, precum Tonitza sau Luchian. Operele lor, deși semnificative, nu au avut niciodată un circuit internațional.
Marii prezenți
Frații Tobias, aproape necunoscuți în țară, chiar și în Brașovul natal, sunt artiștii tineri cu cea mai importantă prezență în colecția MoMA. Născuți în 1973, sașii Gert și Uwe Tobias au 39 de opere achiziționate de către muzeul newyorkez. Stilul lor, cu puternice influențe din pictura anilor 1920 (dadaism, neoplasticism), este în ton cu unele dintre cele mai valoroase opere din colecția inițială a muzeului. Un alt artist bine reprezentat la MoMA este Geta Brătescu. Artista din Ploiești a fost prezentă în două expoziții (ultima, în 2015) și are 10 opere indexate în colecție. O altă prezență notabilă este cea a lui Daniel Spoerri, artist româno-franco-elvețian născut în 1930 la Galați, dar care a creat și locuiește în exil. Operele sale au început să circule și în țară, în ultimii 2-3 ani, ca urmare a succesului pe care artistul îl are în străinătate. Saul Steinberg, născut la Râmnicu Sărat și consacrat ca ilustrator la „The New Yorker”, este prezent la MoMA cu 21 de lucrări.
Dintre avangardiști, preferatul departamentului de achiziții a fost Victor Brauner. El este prezent cu tablouri în ulei, dar și cu desen în ceară, o tehnică pe care Brauner a dezvoltat-o în perioada conflagrației mondiale, când, evreu în Franța ocupată, îi era foarte dificil să-și procure culori pentru pictură. Lucrarea „Roy = Les contraires trouve l’homme = Lire – Mélancholie du Bien”, realizată în 1947, este reprezentativă pentru această tehnică. Alți avangardiști români de la MoMA sunt Marcel Iancu, Tristan Tzara, fotograful Aurel Bauch, Hedda Sterne, Jacques Hérold, Reuven Rubin și Arthur Segal.
Generația modernistă de dinaintea avangardei este reprezentată prin arhitectul Otto Mueller, iar generația de după avangardă prin nume cu mare sonoritate, precum Dan Perjovschi, Ion Grigorescu, Horia Damian, Ion Bitzan, Diet Sayler. Remarcabilă și prezența arhitectului Ionel Schein, a pictorului Bogdan Achimescu, precum și a unor artiști născuți în România, dar catalogați ca pictori americani, francezi sau israelieni: Kl疵a Tam疽, Serge Spitzer, De Hirsh Margules ș.a.m.d.
Cineaștii, prezențe singulare într-un muzeu de artă
Filmul are o prezență din ce în ce mai însemnată în muzeele de artă, dar, de regulă, este cazul producțiilor experimentale – artă video, videoperformance, tehnici mixte. Importanța acestui segment este foarte mare în Statele Unite, unde postmodernismul promova încă din anii 1970 postpicturalitatea, artiștii din mișcarea „Fluxus”, de exemplu, susținând că tehnicile picturale, chiar și cele avangardiste, sunt un mod învechit de expresie plastică, unul care nu mai are foarte multe lucruri de oferit.
Colecția de la MoMA include nu doar videoart, ci și filme artistice de lungmetraj, inclusiv unele românești. Regizorii români care semnează producții din colecție sunt Cristian Mungiu (cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, 2007), Lucian Pintilie (cu „Reconstituirea”, 1968), Andrei Ujică (cu „Videogramele unei Revoluții”, 1992, coautor Harun Farocki) și Jean Negulesco (cu „Road House”, 1948).