Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 2 (558), 12 ianuarie 2017

CULTURA SPORTULUI

In corpore sano

Performanţă la kilogram

Mădălina Firănescu

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/01/sumar-nr-2-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_2_558ePaper.pdf

 

Dezmăţul culinar de sărbători, devenit recent obiect de studiu pentru Royal Society for Public Health (RSPH) din Marea Britanie, înseamnă o creştere în medie cu 0,6% a greutăţii corporale pentru americani, europeni şi japonezi, surplus din care mai puţin de jumătate se va pierde până în vară. Restul caloriilor agonisite – până la 6.000 pe zi, adică de trei ori cantitatea recomandată medical, dar fix cât îngurgitează cel mai medaliat olimpic din toate timpurile, înotătorul Michael Phelps, ca să reziste la 6 ore de antrenament zilnic – rămân acolo unde s-au depus. Or, pentru un sportiv profesionist, seria de mese pantagruelice în scurta pauză competiţională echivalează cu dezastrul. E greu să-ţi reintri în formă şi dacă nu jonglezi cu kilogramele, darmite când îţi simţi corpul apăsat de stratul adipos şi de conştiinţa încărcată! Au dovedit-o tenismenele românce eşuate lamentabil în primele turnee din noul an, la Brisbane şi Shenzhen, deşi evident nu apucaseră să se dedea ghiftuirii cu caltaboşi şi cozonaci. Rând pe rând, Irina Begu, Monica Niculescu, Sorana Cârstea şi Simona Halep au părăsit competiţiile, cu evoluţii neconvingătoare, semn că vacanţa de iarnă nu strică doar la siluetă, ci şi la palmares.

Ba chiar şi la imagine, am spune, dacă luăm cazul fotbalistului-vedetă de la Juventus, Gonzalo Higuain, care a vrut să le arate fanilor cum îşi lucrează muşchii şi-n perioada de odihnă, postând o poză pe o reţea de socializare. Numai că privitorii atenţi au remarcat nu „pătrăţelele” argentinianului şi cheful lui de muncă, ci… photoshop-ul cu care şi-a ajustat abdomenul. Deranjat de comentariile ironice, fostul golgheter de la Napoli (cu 91 de reuşite în 146 de apariţii) a izbucnit: „Nu înţeleg această atenţie deosebită asupra kilogramelor mele!” Bietul „Pipita” nu e însă singurul căruia i se ţine socoteală. Jucătorii echipei franceze Montpellier au fost cântăriţi înainte de vacanţă, pe 21 decembrie, şi li s-a pus în vedere că vor fi amendaţi cu un euro pentru fiecare gram în plus la revenire. „Un euro pe gram nu pare mult, dar dacă un jucător se va îngrăşa un kilogram, asta înseamnă 1.000 de grame…”, a explicat tehnicianul Frederic Hantz. În Anglia, rigoarea e şi mai mare: fotbaliştii sunt cântăriţi înainte de fiecare antrenament, indiferent de sezon. Iar dacă grăsimea corporală depăşeşte 12%, respectivul jucător nu are voie să se antreneze până nu scapă de surplus. Nu degeaba îl persifla longevivul antrenor englez Harry Redknapp pe mijlocaşul marocan Adel Taraabt, ţinut pe banca de rezerve: „A jucat într-un meci de rezerve zilele trecute şi eu puteam să alerg mai mult decât el! Nu pot să protejez oameni care nu vor să alerge şi să se antreneze şi sunt şi mai graşi cu 20 de kilograme”.

Şi în fotbalul românesc există gurmanzi şi pofticioşi de tot felul, cărora li se ghicesc preferinţele culinare pe trup.„E gras, lent şi pute a lene!”, spunea Ladislau Bölöni în vară despre vedeta Astrei, Denis Alibec, proaspăt transferat la Steaua. Supărarea fostului selecţioner se datora prestaţiei mediocre a atacantului la Euro 2016, unde România a fost eliminată din grupe, iar Alibec s-a şi accidentat. Iar dacă Bölöni profeţea că episodul îi va aduce 10 kile în plus jucătorului, antrenorul Marius Şumudică şi-a lăudat ulterior elevul că a ajuns la 88 de kilograme, cum n-a mai avut de şapte ani! Nu „colăceii” din talie i-au creat totuşi probleme lui Alibec la transfer, ci „colacii” de fum în care se învăluie de câteva ori pe zi. Gurile rele zic că ex-selecţionerul Iordănescu l-ar fi prins asupra faptului, la naţională, şi de aici neconvocarea viciosului la câteva amicale. Cert este că Alibec i-a promis noului patron, Gigi Becali, că se va lăsa de fumat. Prilej cu care a ţinut să precizeze că, în afara ţigării, alte păcate nu mai are: cola nu bea, cum s-a spus, iar ciocolata nu-l tentează atât de mult pe cât se crede. Oricum, nu mai mult decât pe colegul Gabriel Tamaş, surprins, pare-se, de un coechipier înfulecând bomboane pe ascuns în spatele peluzei. Secretul acestei bruşte pofte de dulce avea să se spulbere rapid, când vinovatul ar fi adormit: consumase câteva cutii de bomboane cu lichior!

Tentaţia „alimentului oprit” este uriaşă şi la adulţi şi-n sporturi bărbăteşti, deci cu atât mai dificil e să-i reziste nişte adolescente aflate în continuă luptă cu greutatea şi gravitaţia. E vorba de gimnaste, cărora fiecare sfârşit de an le testează puterea de înfrânare în faţa bucatelor. Majoritatea cedează şi, după cum povestea antrenorul-coordonator de lot Nicolae Forminte, se întorc în cantonament cu 1-1,5 kilograme în plus, existând însă şi scăpări mai grave: între 2 şi 4 kg! Iar asta înseamnă un efort suplimentar la care îşi obligă corpul în timpul săriturilor, cu risc mai mare de accidentare. De aceea, în acest sport, menţinerea greutăţii optime este obligatorie, cu preţul multor renunţări culinare. Cu atât mai revoltătoare a părut declaraţia făcută de Béla Károlyi după Olimpiada de la Beijing, cum că gimnastele românce medaliate cu bronz pe echipe ar fi fost grase şi „crescute cu ciocolată”. Curajoaselor copile de la Deva li s-ar fi potrivit mai repede versurile din minunatul poem „Tutungeria” de Álvaro de Campos, unul dintre heteronimii lui Fernando Pessoa: „Mănâncă ciocolată, fetiţo/ mănâncă ciocolată!/ Nu există altă metafizică în lume decât ciocolata/ şi toate religiile nu ne învaţă mai mult decât cofetăria”.