CULTURA VIZUALĂ

Artiști din România în colecția Muzeului Israel

 Nicu Ilie

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 5 (561), 2 februarie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/02/sumar-nr-5-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_5_561_web_net.pdf

 

Muzeul Israel din Ierusalim este unul dintre cele mai mari muzee din lume. Colecțiile sale cele mai importante sunt cele de arheologie și istorie veche (incluzând un Sanctuar al Cărții), dar o componentă importantă este și cea de artă europeană și artă contemporană. În total, muzeul deține peste 500.000 de obiecte cu valoare istorică, artistică sau religioasă, incluzând, printre capodopere, picturi de Rubens, Rembrandt, Courbet, Pissaro, Magritte, Chagal sau sculpturi de Giacometti.

Bine reprezentați în avangarda românească, artiștii de origine iudaică reprezintă o secțiune importantă a colecției Muzeului Israel. Marcel Iancu (sub numele francez Marcel Janco) și Victor Brauner sunt cel mai bine reprezentați dintre avangardiști. Acestora li se adaugă Reuven Rubin, fondator, în Israel, al unei importante școli de artă plastică, dar și artiști mai tineri, cu sau fără origine evreiască.

 

Starurile avangardei

Victor Brauner este, de decenii, cel mai apreciat pictor român la nivel mondial. Notorietatea sa este concurată abia în zilele noastre de Adrian Ghenie, artistul interbelic păstrând, totuși, ca avantaj, prezența în colecții muzeale de mare importanță – de la Met la MOMA, Institutul de Artă din Chicago, Pompidou, Guggenheim sau Strassbourg. În Muzeul Israelului există, catalogate, 9 lucrări ale sale, printre care „Cheïtan Nohêstan” („Demonul Nehustan”), o pictură suprarealistă care valorifică un motiv biblic din Cartea Numeri). Tabloul face parte din seria de demoni realizată de Brauner în timpul celui de al Doilea Război Mondial, când se ascundea în sudul Franței, și imediat după război. Demonii săi nu sunt însă simple trimiteri la ororile provocate de această conflagrație, ci constructe oculte ce valorifică surse și tradiții ezoterice compozite. Demonul Nehustan, un șarpe de bronz trimis de Dumnezeu pentru a-i pedepsi pe cei ce se opuneau lui Moise, este deopotrivă un simbol al credinței și al idolatriei, Iezechiel punând mai târziu, pentru a stăvili idolatria, să fie dărâmate altarele șarpelui de bronz. Alte lucrări importante ale lui Brauner în colecție sunt „Legile reflexiei” (1958) și „Opresiunea obiectelor” (1951), dar și „Obiectele dau viață” (1945).

Marcel Iancu este prezent cu 13 lucrări în colecția muzeului, între ele aflându-se picturi, desene, dar și ilustrații realizate pentru publicații apărute în România. Artist plastic și arhitect important al Bucureștiului interbelic, Marcel Iancu s-a stabilit în Palestina în 1941 și a lucrat acolo până la moartea sa, în 1984, timp în care a expus și la New York, Paris și Milano. Printre picturile sale de la muzeul din Ierusalim se află „Acrobat pe sârmă” (1915), „Bal în Zürich” (1917) și „Soldat rănit, noaptea” (1948).

Arthur Segal este prezent cu trei lucrări – una singură, un peisaj, fiind legată de avangardă. Atrage atenția un autoportret al său, din 1932, executat în tehnică hiperrealistă. Jules Perahim are o singură lucrare în colecție, „Peisaj organic” (1932), definitorie însă pentru perioada sa suprarealistă, spectaculoasă prin amestecul de elemente realiste și abstracte. Mai bogat reprezentat, Jacques Hérold, cu 6 lucrări din perioade și stiluri diferite, are ca lucrare definitorie „Personaje suprarealiste pe malul mării” (1932), asemănătoare și cu Perahim, și cu Dali. Jean David, emigrat în 1942, este prezent cu o singură lucrare, „Iona în burta balenei”, un afiș-colaj din 1954. Jakob Eisenscher, original din Cernăuți, dar mai puțin cunoscut în România, apropiat al grupării cubiste din Paris, are în colecție un peisaj urban. Din colecție nu lipsește nici Tristan Tzara, prezent cu opere letriste.

 

Fondatorii picturii israeliene

Unul dintre fondatorii picturii israeliene este Mordechai Levanon, născut în Transilvania și emigrat în Israel în 1921. El este unul dintre primii pictori ai noului stat, etichetat uneori ca „Van Gog al Israelului”. Arta sa are însă influențe diverse și sensibile componente mimetice și academiste. În schimb, Reuven Rubin, născut la Galați și fost ambasador al Israelului în România, este unul dintre cei mai importanți pictori ai statului levantin. El a dezvoltat un stil propriu, valorificând componente folclorice românești, evreiești și arabe, dar și elemente moderniste. În colecția Muzeului Israel, Rubin este prezent cu 19 lucrări (pictură în ulei și gravură), cele mai importante fiind „Marea Galileei” (1928), „Vechiul port Jaffa” (1923) și un autoportret din 1924. Gravurile în lemn din seria „Cei ce l-au văzut pe Dumnezeu” se remarcă prin expresivitatea liniei și prin compozițiile complexe și rafinate. Reuven Rubin a fost primul pictor israelian care a obținut reputația internațională, după expoziții la Paris, Londra și New York. Cele mai valoroase dintre operele sale fac parte din colecția Knessetului și din cea a Muzeului Rubin din Tel Aviv.

 

Artiștii contemporani

Mircea Cantor se numără printre achizițiile de dată recentă ale muzeului. El e prezent cu instalația „Rozasă” (2007) și video-ul „Bețe de chibrit cu două capete” (2002). Alte instalații ale autorilor români sau de origine română sunt semnate de Belu-Simion Făinaru – foarte prezent în viața artistică din Israel –, Zvi Goldstein și Philip Rantzer. Tot din zona postmodernismului trebuie menționați și artiștii David Davis, Saul Steinberg și Daniel Spoerri, primii doi afirmându-se în sculptura și grafica din Statele Unite, iar cel de al treilea ca pictor elvețian. De asemenea, Gherasim Luca face parte din colecția muzeului cu o lucrare în tehnică mixtă, realizată împreună cu artista franceză Mirelle Dors.