CULTURA ISTORIEI

Rubrica ELOGIU LATINITĂŢII

Ce este romanizarea?

Ioan-Aurel Pop

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 5 (561), 2 februarie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/02/sumar-nr-5-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_5_561_web_net.pdf

 

 

Popoarele s-au transformat mereu şi s-au topit unele în altele, lăsând în urmă doar anumite constante, pe care istoricii le recunosc şi le evidenţiază. În studenţie, aveam de citit la bibliografia obligatorie din anul I o carte intitulată „Istoria începe la Sumer”, de Samuel Noah Kramer, în care se demonstra cum au pornit din Mesopotamia (regiunea dintre Tigru şi Eufrat) cele mai semnificative inovaţii care au schimbat viaţa oamenilor, cu mii de ani înainte de Hristos. Între timp, prin acea regiune s-au perindat multe comunităţi şi popoare, iar în Mesopotamia, numită acum Irak, trăiesc astăzi islamici, fără nicio legătură cu sumerienii. La fel, în Egiptul antic s-au pus bazele unei trainice civilizaţii, care a construit Sfinxul şi piramidele, dar azi, în ţara cu nume omonim, sălăşluieşte o ramură a arabilor. În secolul al VI-lea d. Hr., tribul germanic al longobarzilor a cucerit nordul Italiei (regiunea dintre Alpi şi Pad) şi şi-a stabilit reşedinţa la Pavia. De atunci a trecut aproape un mileniu şi jumătate, iar din longobarzi nu a mai rămas decât denumirea de Lombardia (odinioară Longobardia) şi provincia omonimă, locuită de italieni, nu de germanici. Pe teritoriul de azi al României, au trăit cândva grupuri mai mari ori mai mici de goţi, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari, pecenegi, cumani etc., care au fondat chiar vremelnice alcătuiri politice, consemnate în chip pretenţios drept imperii. Unde sunt toate aceste populaţii şi popoare? Nu au putut dispărea în neant, ci s-au mutat ori s-au transformat, s-au amestecat cu altele.

La fel s-a întâmplat şi cu Roma, când şi-a extins fruntariile în Italia şi apoi tot mai departe de obârşie, pe trei continente. În Italia, sunt consemnaţi după 753 î. Hr. (fondarea Romei), etrusci, gali, greci, sabini, samniţi, peste Alpi, pe locul actualei Franţe, apar gali, în Peninsula Iberică sunt celtiberi, în nordul Africii triburi berbere etc. Odată cu extinderea Romei în aceste regiuni, s-au impus peste tot şi modele de viaţă romane, instituţii noi, credinţe, veşminte, mâncăruri, mode şi, mai ales, limba latină. Cuceritorii din toate timpurile au venit cu propriile cutume, cu propriul fel de viaţă, cu valorile consacrate. Astfel, s-a ajuns la romanizare, adică la un proces istoric îndelungat prin care populaţiile cucerite de romani au început să se poarte, să se manifeste ca romanii, să-i imite pe romani, să le copieze felul de viaţă. Istoricii vorbesc, de regulă, despre două tipuri de romanizare, una superficială şi vizibilă, iar alta profundă şi mai discretă, mai greu de observat la prima vedere. Romanizarea ca fenomen (aparenţă) se referă mai ales la viaţa materială, la obiecte, la veşminte, la case etc. Romanii, după secole de acumulări, trăiau bine, în case arătoase, cu atrium şi peristil, cu dormitoare (cubicula), foloseau ceramică de calitate, uneori în relief (terra sigillata), veşminte bine croite, farduri, oglinzi etc. Viaţa lor economică era foarte bine organizată, iar în cadrul ei schimburile erau ca un sistem vascular, care asigura circulaţia sevei vitale. Cea mai mare parte a elitelor popoarelor menţionate mai sus privea cu admiraţie spre Roma, spre facilităţile sale, spre nivelul de trai ridicat, spre luxul exhibat chiar şi de clasa de mijloc. Astfel, între primele lucruri pe care le făceau „barbarii” avuţi se situau procurarea de obiecte romane, imitarea stilului de viaţă roman, adoptarea facilităţilor traiului roman, de la confortul casnic la canalizare şi de la moda vestimentară la mâncăruri şi băuturi. Acest fel de romanizare pătrundea în sânul anumitor populaţii chiar înainte de cucerirea propriu-zisă, prin influenţă, prin comerţ, prin contactele cotidiene.

Cealaltă romanizare este însă mult mai greu de realizat şi chiar de explicat. Este vorba despre romanizarea profundă, cea de tip spiritual, prin care se schimbă felul de a comunica şi de a percepe lumea, de a crede, de a vorbi şi de a gândi. Cu adevărat romanizat nu este acela care îşi face casa ca romanii, care se îmbracă precum romanii sau care mănâncă delicatese romane la mese. Înainte de 1989, românii erau muţi de admiraţie în faţa stilului de viaţă american, a caselor şi maşinilor de peste Ocean, a puterii de cumpărare a dolarului american etc., iar unii dintre aceşti români chiar aveau resurse ca să poarte jeanşi Levi Strauss, să vadă filme americane, să fumeze ţigări Kent şi să aibă dolari, dar nu deveneau deloc americani, adică nu se americanizau în profunzime. Este drept că SUA nu au cucerit România, ca să poată impune modul de viaţă american printre români. Romanii, după cucerirea şi organizarea unor teritorii transformate în provincii romane, au reuşit acest tulburător fapt, anume să-i facă, în timp, pe locuitorii acelor provincii să devină romani, să aibă credinţele religioase ale romanilor şi să vorbească limba romanilor, limba latină. Se spune că un mare specialist în istorie romană, întrebat odată cum de s-a putut întâmpla această imensă transformare a unor întregi popoare şi populaţii, ar fi răspuns: „Romanii au fost mari cuceritori, dar şi mai mari decât cuceritori au fost organizatori şi şi mai mari decât organizatori au fost legislatori”. Astfel, romanii au cucerit, dar mai presus de aceasta au organizat şi mai presus de aceasta au legiferat, adică au introdus reguli de conduită, de menţinere a ordinii, de vieţuire în comunitate. Și nu numai atât: au ştiut şi cum să facă respectate acele reguli. Astfel, prin procesul de romanizare, aproape peste tot unde s-au implantat acvilele Romei, s-au creat popoare romanice. Și, totuşi, concluzia aceasta este mult prea generală şi nivelatoare, fiindcă romanii au cucerit şi Grecia, şi Britannia, şi Egiptul, şi Pannonia etc., fără ca în aceste locuri să existe astăzi popoare romanice. În unele locuri au fost cândva astfel de popoare, în altele, în ciuda stăpânirii romane chiar îndelungate, nu s-au format deloc astfel de popoare. Vom încerca descifrarea mecanismelor acestor complicate procese în episodul următor.