CULTURĂ ŞI SOCIETATE

Rubrica PRIN OGLINDĂ

Fascinanta situaţie

Valentin Protopopescu

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 5 (561), 2 februarie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/02/sumar-nr-5-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_5_561_web_net.pdf

 

Un om politic român blagoslovit cu o înaltă dregătorie în stat spunea, nu chiar în urmă cu „n” veacuri astfel încât să invocăm sfânta uitare, că lucrurile e musai a fi făcute pe îndelete, potrivit cu modelul teuton. Astfel încât „Hergestellt in Deutschland” să fie totuna cu „Fabricat în România”. Ne-am bucurat cu toţii că vom avea, în fine, „o ţară ca afară”. Însă cum au evoluat lucrurile din acel moment care ar fi trebuit să fie „momentul zero”?

Păi exact ca la noi, înăuntru. Vorbe frumoase, fapte ioc. Mentalitatea generală nu s-a schimbat deloc, ceea ce era relativ a rămas la fel, poate chiar cu o mai mare melancolie a absolutului. Marele nou început, în fond un fals „nou salt înainte”, a arătat în ce măsură staticitatea şi imuabilul fac legea supremă în ţara dintre Carpaţi şi mare. Şi nu ne-ar păsa prea mult de asta, dacă nu ar fi vorba exact despre viaţa noastră, despre clipa ce nu se mai întoarce de la groapă. Iau doar câteva pilde din viaţa curentă, ele fiind extrem de numeroase oriunde în spaţiul social al intervalului, adică nici în Primăverii, nici în subteranele metroului bucureştean.

Acum câţiva ani, vreo trei-patru la număr, un bloc de pe strada Jean-Louis Calderon, arteră centrală, ce mai tura-vura, era pe punctul de a fi anvelopat în scopul termoizolării sale. Lucrările au început în septembrie, iar la începutul lui decembrie totul se terminase. Echipa de muncitori şi ingineri iuţise ritmul pentru ca iarna să nu o prindă pe traseu. Alegere înţeleaptă, cine naiba îşi face iarna casă? Ei bine, după „marea falsă schimbare” anunţată de la înălţimea unui John Kennedy de provincie, lucrările de acelaşi tip ar fi trebuit să debuteze, la blocul în care locuiesc şi care se găseşte tot pe strada Calderon, în septembrie. Anunţ făcut, anunţ ignorat chiar de către cei care-l făcuseră. Trec peste faptul, banal în iubita ţărişoară, că de trei ani lucrările tot erau amânate din pricina unor priorităţi metafizice greu de înţeles. Cert este că la jumătatea lui ianuarie, pe un ger de minus 20 de grade Celsius, în holul blocului meu au răsărit structurile de termopan şi geamurile aferente. Am crezut iniţial că muncitorii le aduc în locaţie ca să înceapă mai rapid treaba la primăvară. Dar, naiv şi îmbătat încă de savoarea „lucrului bine făcut”, ce ştiam eu despre mersul cosmosului şi „nemţozitatea” mioritică? Ei bine, nu, lucrările de reabilitare au început chiar acum, în plină iarnă, că românul e înţelept şi-şi „face iarna car şi vara sanie”. Dar e posibil să fiu eu cârtitor şi să nu pricep esenţa noilor vremuri de prosperitate şi progres. Mde, am rămas pe stil vechi, prizonier al zicerii unui alt vătaf naţional, cel care, hâtru, spunea „numai iarna nu-i ca vara”. Lume de nebuni!

Alt caz. Sunt dintotdeauna client al Romtelecom. Telefonie fixă, mobilă, televiziune prin internet, email, mă rog, tot tacâmul. Atunci când compania de stat s-a privatizat, fiind preluată de OTE Grecia, n-am avut sentimentul unei schimbări radicale în bine, însă lucrurile cât de cât mergeau. Oricum, nu mai rău decât la concurenţă, ceilalţi cablişti fiind şi ei destul de relativi. Când grecii au fost pedepsiţi de Troika europeană pentru datorii excedentare („Jawohl, Frau Merkel!”), OTE a fost preluată de Deutsche Telekom (ca în filmul lui Cacoyannis, „Zorba”, scena priveghiului superbei Bubulina, când suferinda încă nu murise, iar „coreutele” cretane începuseră deja să şterpelească din casă!). Fireşte că m-am bucurat, asta ar fi trebuit să însemne că Romtelekom va intra în faza ei „teutonă”, de rigoare şi eficientizare. Un semn fusese şi faptul că nemţii investiseră milioane de euro într-o agresivă campanie de publicitate ‒ vă mai amintiţi, desigur, de inspirata „Să aprindem Magenta împreună!”. Ce calitate a serviciilor, ce satisfacţie, jubilam eu naiv. Aiurea! Telefonul meu fix e „mort” de 10 zile, imaginea tv pe posturile HD se pixelizează mai ceva ca-n episodul „pixelului albastru”, netul WIFI funcţionează când vrea el, iar accesul la reţea de pe PC are uneori o viteză pentru care şi un dric ar invidia-o. Unde e Germania? Departe. Aici e România, aşa că multinaţionala teutonă se comportă ca la noi, nu ca la ei.

Un ultim exemplu, deşi ar putea fi mii. În urma tragediei din Clubul „Colectiv”, model de carnagiu postmodern şi de nesimţire asasină a autorităţilor statului de drept, eu, în naivitatea mea, am fost convins că lucrurile se vor schimba radical. ISU şi noul guvern rezultat după protestele de stradă au trecut la măsuri radicale. N-am fost deloc fericit ca urmare a unor iniţiative, dar am considerat că preţul se cade a fi plătit, astfel încât asemenea tragedii să nu se mai repete. Am tăcut mâlc când Arena Naţională din Bucureşti nu a primit aviz de funcţionare de la ISU deoarece acoperişul nu prezenta suficiente garanţii că ar fi bine ignifugat (mă rog, stadionul din Frankfurt-am-Main, identic cu al nostru, primise aviz de la pompierii nemţi!). Ca urmare, meciul amical cu Spania a fost mutat pe Cluj Arena, din pricini de securitate. Că a luat foc un ascensor la pauză, iar jurnaliştii prezenţi la masa presei au fost sechestraţi în sală ţine deja de acele delicioase mituri transilvane potrivit cărora „Miticii sunt neserioşi, iar ardelenii fooooarte nemţi”. Mais passons.

O altă consecinţă a măsurilor ISU a fost neacordarea avizului de funcţionare a Arenelor BNR, unde era găzduit turneul de tenis de la Bucureşti. Drept urmare, patronul competiţiei, Ion Ţiriac, s-a enervat, a improvizat o tribună în două săptămâni pentru ediţia 2016, care a fost şi ultima, magnatul mutând turneul la Budapesta. Aşa a rămas oraşul lui Ilie Năstase fără turneu masculin de tenis! Merveilleux!

Ce nu face românul pentru o cauză dreaptă! Bomboana pe colivă a venit însă rapid, în ianuarie 2017, când clubul bucureştean „Bamboo” a ars din temelie, din fericire fără decedaţi şi victime majore. Chestiunea este că noi, cetăţenii, primiserăm asigurări din cele mai înalte surse ale statului că nu vor mai exista asemenea evenimente, în urma măsurilor luate…

Din toate aceste motive, eu zic să stăm liniştiţi. România rămâne la fel de eternă şi de fascinantă ca oricând…