CULTURA LITERARĂ
Rubrica ÎN MEDALION
Michel Roussin
Dan Burcea
Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 5 (561), 2 februarie 2017
EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/02/sumar-nr-5-2017/
PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_5_561_web_net.pdf
Michel Roussin, mesaj în exclusivitate pentru cititorii revistei „Cultura”:
„Mă întorc în România ori de câte ori am posibilitatea, adesea pentru lungi peregrinări la munte împreună cu prietenii, în mijlocul naturii atât de diverse, care i-a inspirat pe poeți din timpuri străvechi. Am venit de curând la București și Iași pentru a participa la diferite manifestări și comemorări legate de intrarea în război a bravei Românii, în 1916.
Îmi place să beau un pahar de țuică cu prietenii în serile ritmate de muzica românească și de cea țigănească și îmi pun la grea încercare capacitatea de rezistență la intraductibilul «dor», ori de câte ori mă despart de Cluj, de Iași sau de București.
Datorez această tardivă descoperire a României – aveam treizeci de ani, la vremea aceea –, unuia dintre profesorii mei, titular la catedra de limba română la École des langues orientales de la Paris, Alain Guillermou. El m-a ajutat să descopăr istoria României și, prin studierea literaturii române, să pătrund subtilitățile sufletului românesc. În mintea mea se perindă figuri precum cele ale lui Ion Creangă, Caragiale sau Eminescu, dar și ale talentaților scriitori români de limbă franceză, Eliade, Ionesco, Cioran…
Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost capacitatea de mobilizare a națiunii unite care a reușit să facă Revoluția din 1989 și care intră acum, în secolul al XXI-lea, pe deplin liberă într-un proces de dezvoltare, conștientă de rolul său european, dintr-o zonă, precum cea a Mării Negre și a Mării Caspice, în care orice poate interveni. Sunt impresionat de misiunea ei de soldat de strajă.
Doresc, prin urmare, ca Franța să fie astăzi cât mai apropiată de România.
Aceste gânduri prietenești și pline de admirație pentru poporul român, le împărtășesc cu cititorii revistei «Cultura», pe care îi salut călduros.”
Scriitorul și omul politic francez Michel Roussin face parte din categoria celor pe care-i putem numi cu majusculă Prietenii României. Pasiunea sa pentru cultura și literatura noastră, pentru istoria modernă a poporului român a devenit pentru el mijlocul ideal de a se revigora la lumina și frumusețea peisajelor românești, mai ales ale celor din Bucovina și Maramureș. La origine se află întâlnirea cu eminentul său profesor Alain Guillermou. Michel Roussin a urmat metamorfoza secretă transmisă de maestrul său, aviditatea sa culturală transformându-se într-un fascinant interes pentru profunzimea culturii române.
Născut la Rabat în 1939, într-o familie numeroasă, Michel Roussin a crescut și și-a petrecut copilăria în mediul multiconfesional și multicultural din capitala Marocului, unde a făcut școala elementară. După o perioadă petrecută la o școală iezuită din Avignon, a urmat propedeutica în Maroc, făcând până la urmă carieră militară. Urmează studii universitare la Paris și obține titlul de doctor în istorie. Ocupă funcția de director de cabinet pe lângă Alexandre de Marenches, șeful SDECE (actuala DGSE). Este numit șef și apoi director de cabinet pe lângă Jacques Chirac la Primăria Parisului și apoi la Matignon, când acesta din urmă va deveni prim-ministru. Face parte din guvernul lui Édouard Balladur, exersând funcția de ministru al cooperării, între 1993 și 1995. Va exersa alte funcții de direcție în diferite întreprinderi, în special în cele legate de grupul Bolloré sau în cadrul Medef.
Debutează în 1993 cu „Afrique majeure” [„Africa majoră”] la Éditions France-Empire, în care abordează teme de strategie și putere în peisajul african. În 2006 publică, la editura Albin Michel, „Le Gendarme de Chirac” [„Jandarmul lui Chirac”], în care retrasează parcursul său politic, culisele și ambițiile politice ale epocii. Lucrarea care îl consacră ca istoric al relațiilor franco-române este cea publicată în 2013 sub titlul „Sur les traces du Général Berthelot”, apărută și în limba română la editura Sapientia de la Iași: „Pe urmele generalului Berthelot” (traducerea Mădălina Dima). „Pentru ca nimic să nu fie uitat – mărturisește autorul – am ales să redau viață, sub chipul unui roman, atât descoperirii de către un tânăr în anii 1970 a realității vieții din Estul Europei într-o țară integrată în blocul sovietic, cât și rolul esențial al misiunii uitate a generalului Berthelot și a trupelor franceze care au participat la pregătirea armatei române începând cu 1916 și au luptat alături de ea”.
Pe fundalul unei vizite de documentare privind colaborarea militară dintre cele două armate, autorul descrie la modul romanțat aventura șederii sale în România, în anii 1970. Cu această ocazie ia contact cu viața cotidiană din societatea românească de atunci, constată cu bucurie notorietatea de care se bucură la noi generalul Berthelot, considerat un veritabil erou al Primului Război. O idilă se leagă între eroul romanului și Rodica, o tânără româncă sensibilă și misterioasă, ceea ce aduce narațiunii o undă de romantism și de secretă complicitate.
Fervent apărător al acestei memorii comune, Michel Roussin dedică multă energie reînsuflețirii figurii generalului Berthelot, ca și a celorlalți ofițeri francezi căzuți pe pământul românesc. Centenarul din 2016 i-a oferit ocazia să participe la București și la Iași la mai multe festivități oficiale care l-au făcut cu siguranță să-și reamintească prima sa vizită în țara de care este atât de legat sufletește. România a devenit pentru el un loc atât de familiar, încât își invită aici prietenii apropiați. Vitejia dacilor care, după ce a văzut coloana traiană de la Roma, a exercitat asupra sa o puternică fascinație la vârsta tinereții, contactul cu literatura română de la Paris au acționat ca o adevărată baghetă magică a cărei forță i-a modelat atât de puternic personalitatea încât, ori de câte ori evocă România, privirea i se umple de o luminoasă și secretă fericire.