CULTURĂ ŞI SOCIETATE

Rubrica PRIN OGLINDĂ

Lumi antagonice

Valentin Protopopescu

 

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 6 (562), 9 februarie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/02/sumar-nr-6-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/cultura_562_web.pdf

 

Într-o ţară europeană săracă, una cu trăsături balcanice structurale, mai curând orientală ca substrat decât apuseană, distanţa de orice natură care desparte mediul urban de lumea rurală face deliciul sociologilor şi al anchetelor antropologice. Ba, parcă nici psihologii care cercetează itemii mentalităţii colective nu cred că s-ar declara nemulţumiţi cu materialul oferit de o ipotetică abordare de acest tip. Pe bună dreptate!

Din acest punct de vedere, al unei distanţe care tinde să devină falie, iar falia ameninţă să devină hău, lucrurile se precizează radical: avem, pe de o parte, universul îndestulat al orăşenilor, mai cu seamă al acelora care locuiesc şi muncesc în contexte urbane mari, ca să nu mai vorbim despre metropolitani; pe de altă parte, sunt cetăţenii din universul rural, cei care trăiesc de azi pe mâine, în localităţi fără canalizare, unele fără apă curentă şi electricitate, lipsite de locuri de muncă, ocupându-se cu o agricultură de subzistenţă.

Orăşenii şi cetăţenii din capitală au un grad de instrucţie teoretic superior, beneficiază de surse de informare instantanee, oferite pe suportul tehnologiei înalte, se poziţionează politic şi au reacţie rapidă la schimbările din viaţa economică, socială şi administrativă naţională. În general, ei sunt tineri, activi şi mobili, au venituri mari şi poziţie aspiraţională perspectivată. Ceilalţi sunt vârstnici, lipsiţi de aspiraţii sociale, săraci (unii neverosimil de!) şi resemnaţi cu datul karmic. O societate polarizată, două lumi care, cel mai adesea, nu au nimic în comun. Teoretic, şi unii şi ceilalţi sunt cetăţeni egali în faţa legilor, iar votul unora este egal cu al celorlalţi. Teoretic, pentru că practic lucrurile sunt extrem de diferite.

Să mă explic. Oamenii din mediul rural, unul foarte îmbătrânit şi defavorizat, depind într-o proporţie foarte înaltă de subvenţia guvernamentală, fără de care existenţa lor ar fi ameninţată cu extincţia. Şi nu, nu este vina acestor oameni că diferite cabinete, de diferite culori politice, nu au făcut nimic, dar nimic, vreme de mai multe decenii, pentru ca separaţia între urban şi rural să se estompeze. Poate că ei au dorit să practice agricultură cu mijloace moderne, să beneficieze de programe de dezvoltare, să primească în condiţii decente credite bancare, să li se asigure facilităţi de comoditate existenţială aidoma celor de la oraş etc. Dar n-a contat. Înapoierea reală s-a accentuat, lipsa de perspectivă a blocat orice şansă la propăşire economică şi emancipare socială.

Cei tineri au plecat la oraş, de la cel de provincie la cel important sau la metropolă, ori au părăsit ţara pentru un loc de muncă în miticul Occident. Cei vârstnici au rămas locului, supravieţuind în condiţii dificile. Ei nu se informează de pe internet, nu au smartphone, facebook, instagram şi nici nu citesc jurnalele de la oraş. Accesul lor la informaţie este dat de televiziune şi radio. După o zi de muncă fizică la câmp sau în paupera gospodărie, disponibilitatea faţă de informare rămâne de multe ori un vis nerealizabil.

În marile oraşe şi în capitală, tinerii şi cetăţenii din clasa de mijloc sunt antrenaţi în activităţi productive şi sociale de alt calibru. Marile afaceri acolo au loc, companiile internaţionale şi capitalul semnificativ domină totul. Oamenii sunt activi, ziua de lucru e lungă, iar nopţile sfârşitului de săptămână prea scurte pentru setea de recreaţiune şi relaxare a tinerilor angajaţi în multinaţionale sau a studenţilor. La oraş şi în metropolă, cetăţenii de rang superior se informează în timp real de pe internet, comunică pe facebook şi se organizează de multe ori spontan cu o viteză şi o rigoare care i-ar face invidioşi pe militari. De la cauzele mărunte la cele importante, există la oraş o masă de manevră mobilizabilă în câteva zeci de minute. Pe facebook aduni rapid mii de manifestanţi în stradă pentru orice fel de miză, reală sau falsă. În mediul urban disponibilitatea faţă de agitaţia socială este imensă, iar energia protestelor e dată de cantitatea frustrărilor inerente vieţii într-un sistem capitalist corupt, imprevizibil, discreţionar şi manipulator.

Începeam aceste rânduri subliniind falia dintre două universuri sociale, cel urban şi cel rural. Acceptam faptul, indubitabil real, că informaţia publică şi reacţia civică sunt incomparabil mai consistente la oraş decât la sat. Introduceam şi unele explicaţii de ordin economic şi mental pentru a înţelege această diferenţă. Până la urmă, însă, chestiunea decisivă ţine de raţionalitatea comportamentului cetăţenesc. Este oare această raţionalitate mai substanţială sau mai acută în orizontul urban decât în cel rural?

Daţi-mi voie să mă îndoiesc. În ţara balcanică şi profund rurală la care fac referire, raţionalitatea înseamnă înţelepciune, iar această sapienţă nu se clădeşte pe actualitatea informaţiei şi nici pe viteza ei de propagare virtuală. Înţelepciunea înseamnă deprinderea ancestrală de a analiza lucrurile dintr-o perspectivă empirică de tip recurent. Iei o decizie pentru ca un lucru să nu se repete, dacă e rău, sau ca să devină repetabil, dacă e bun. Interpretarea e minimă, gândirea critică se bizuie pe recurenţă empirică şi pozitivitate decizională, acţiunea civică are ca temei empiria testată, iar viteza de circulaţie a informaţiei este irelevantă, deoarece accentul cade pe sinteza verificată şi ritualizată. Dimpotrivă, la oraş, experienţa e volatilă, memoria scurtă, fiind suprasaturată de informaţii contradictorii ca utilitate, raţionalitatea înseamnă în primul rând viteza de transmitere şi manipulare a informaţiei. Mentalul urban are o sapienţă restrânsă, accentul fiind pus pe analiza instantanee a datului şi pe solidaritatea micro-grupală de acţiune, cea care validează valabilitatea analizei. Aici precumpăneşte inteligenţa speculativ-reactivă, nu înţelepciunea acţională.

De aici şi diferenţa între votul real şi like-ul virtual. De aici şi aparenta lipsă de reacţie în spaţiul rural, dar şi iraţionalitatea manifestărilor civice de stradă în registrul urban. Iar o asemenea radicală fractură în societate generează de obicei haos şi destrămare. În Balcani sunt ţări care s-au văzut destructurate şi au suferit pierderi teritoriale plecând de la deviza democraţiei, statului de drept şi reformei instituţionale.