Sari la conținut

Numericul. Post-media şi post-adevăr, de Gina Stoiciu

CULTURĂ ŞI SOCIETATE

Rubrica Lumea sub lupă

Numericul. Post-media şi post-adevăr

Gina Stoiciu

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 6 (562), 9 februarie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/02/sumar-nr-6-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/cultura_562_web.pdf

 

Tehnologizarea numerică şi multiplicarea platformelor numerice fac parte din decorul teatrului lumii contemporane. Se vorbeşte, de altfel, că revoluţia numerică ar fi a patra revoluţie tehnologică din istoria umanităţii, după invenţia maşinii cu aburi, a electricităţii şi a roboticii.

Reţelele sociale numerice au pătruns în toate sferele vieţii individului: viaţa profesională, viaţa publică şi viaţa privată. Există o serie de studii despre legătura dintre viaţa profesională şi supraconexiune. Unii salariaţi intră în depresie profundă şi fac uneori gestul fatal. Ei lasă o scrisoare în care spun: „M-am sinucis din cauza serviciului. Este singura cauză”. În 2015, zece salariaţi ai unei bănci franceze s-au aruncat de la etaj din cauza surmenajului şi a presiunii instituţiei; ei erau nu numai superconectaţi, dar şi supra-supravegheaţi. Alte studii abordează legătura dintre utilizarea excesivă a platformelor numerice şi degradarea stării de sănătate a individului. Să ne oprim puţin la legăturile periculoase dintre numeric şi viaţa publică.

În cartea sa, „1984”, Orwell dezvăluia mecanismul fabricării post-adevărului prin programarea gândirii şi a limbajului paradoxal: „Libertatea este sclavaj, războiul este pace şi ignoranţa este o forţă”. Să revizităm aceste propoziţii în perspectiva lumii numerice de azi.

 

Libertatea este sclavaj

Suntem liberi să folosim reţelele numerice, dar urmele numerice pe care le lăsăm prin parcursul nostru de navigare sunt recuperate în scopuri comerciale. Controlul şi filtrajul datelor furnizate de utilizatori sunt prelucrate cu ajutorul unor algoritmi pentru profilarea de tipuri de consumator. Pe cât de normal ni se pare să navigăm pe reţelele sociale, pe atât de normală a devenit utilizarea comercială a datelor despre noi. Atunci când consultăm un site cu vânzări de maşini, vom primi imediat oferte din partea concesionarilor de maşini. Pe de alta parte, multe agenţii guvernamentale filtrează aceste date şi în scopuri de informare şi de securitate. Un guvern care vrea să-şi identifice dizidenţii şi să se debaraseze de ei deţine astfel cheia pentru a o face.

În lumea de azi a apărut o categorie restrânsă de cetăţeni desemnată cu expresia „lansatori de alerte”. Este exemplul celor doi tineri francezi incriminaţi în procesul „LuxLeaks”, numele dat dezvăluirii unor documente bancare confidenţiale privind optimizarea financiară de către unele multinaţionale în băncile din Luxemburg. Sau exemplul lui Edward Snowden, care a făcut publică existenţa de acorduri între agenţiile de informare şi companiile Google şi Skype, pentru supravegherea comunicaţiilor din lume. Snowden riscă să fie condamnat la moarte în ţara lui, SUA. Sau cazul lui Karviel, tânăr funcţionar la o bancă franceză, care a dezvăluit o serie de procedee frauduloase folosite de bancă pentru rentabilizarea profiturilor acţionarilor. Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, este acuzat de difuzarea unor mesaje ale Partidului Democrat din SUA în timpul campaniei electorale din 2016.

Sunt aceşti lansatori de alertă cetăţeni iluminaţi sau trădători infami? Bariera dintre Bine şi Rău este discutabilă pe planeta numerică.

 

Războiul este pace

În 2001, nouăsprezece „nebuni ai lui Allah”, de patru naţionalităţi diferite, au deturnat 4 avioane şi au atacat World Trade Center din New York, provocând moartea a 3.000 de persoane. De atunci, numărul actelor teroriste s-a multiplicat. Imaginea clasică a războiului, cu două armate care se confruntă a fost înlocuită de războiul invizibil. Asistăm azi la confruntarea dintre actele teroriste comise de islamiştii fundamentalişti şi bombardarea zonelor în care aceştia au cucerit teren. Unii taxează pacea de azi ca o confruntare între „terorismul de stat”, care bombardează, şi actele teroriste care ne surprind oriunde şi oricând. Dacă ţările au încă armate, au apărut noi forme de conflict, cum sunt războiul bacteriologic, cyberatacurile care pot pune la pământ reţeaua electrică a unei zone sau sistemul financiar al unei bănci. Pirateria electronică este o alta formă de război, diplomatic şi politic.

 

Ignoranţa este o forţă

Planeta numerică este plină de informaţii, dar cine mai poate separa adevărul de minciună? Dacă minciuna politică folosea pentru a crea o imagine idilică despre realitate, astăzi ea este folosită ca armă politică. Retorica electorală folosită de Donald Trump în timpul campaniei electorale din SUA în 2016 a demonstrat că ignoranţa poate fi o forţă, pe care omul politic poate miza. Ziarul „New York Times” a numărat, într-o singură zi de campanie, 30 de minciuni strecurate într-un singur discurs al candidatului Trump. Ceea ce nu l-a împiedicat pe acesta să câştige alegerile. Dar ambivalenţa rămâne, pentru că această situaţie burlescă de post-adevăr şi de post-factual se poate imputa atât candidatului, cât şi manipulării mediatice.

Sigur că utilizarea minciunii în politică este veche. În Grecia antică se punea accent pe retorică şi demagogie. Voltaire spunea: „minţiţi, minţiţi, pentru că totdeauna ceva va rămâne din această minciună”. Goebbels, şeful propagandei naziste, considera că o minciună repetată de o mie de ori devine adevăr. După Lenin, cu cât o minciună este mai mare, cu atât mai mulţi oameni o vor considera un adevăr. Analiştii politici spun că astăzi este imposibil să câştigi alegerile doar cu adevăruri. Oamenii au nevoie de poveşti frumoase.

În alegoria cavernei, acest veritabil mit al cunoaşterii la Platon, oamenii sunt captivi în fundul unei grote. Nişte marionetişti prezintă pe pereţii grotei jocuri de umbre. Cei din grotă privesc jocurile de umbre şi le iau drept realitate; ei ignoră că există o realitate în afara cavernei şi ignoră şi cum arată această realitate. Avem de-a face aici cu „dubla ignoranţă”.

Nu trăim şi noi într-o lume a aparenţelor? Nu suntem captivii umbrelor proiectate pe ecranele care ne înconjoară? Cine sunt marionetiştii şi ce se află dincolo de lumea aparenţelor? Unde se ascunde adevărul?

Etichete:

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.