CULTURĂ ŞI SOCIETATE

Rubrica ROMÂNIA DIN DIASPORA

De la burka la mască

Monica Săvulescu Voudouri

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 7 (563), 16 februarie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/02/sumar-nr-7-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_563.compressed.pdf

 

Vecina mea de pe o stradă din centrul Atenei a venit acum 15 ani dintr-o ţară islamică. La sosirea în Grecia, ea şi cele două fete ale ei purtau burka. Astăzi, vecina mea mahomedană şi copilele ei au renunţat să mai poarte burka. Doar că nici acum nu li se vede jumătate de faţă. Fiindcă acum poartă mască, pentru a se apăra de poluare.

Cine a trăit câteva zile-n deşert înţelege sensul apărării obrazului. Bărbaţii saharieni şi tuaregii îşi acoperă şi ei gura. Mitul bărbatului este însă acolo puternic, el, masculul, aduce hrana familiei, el o apără de nenorociri. Femeia stă în cort. Ea trebuie să fie frumoasă în ochii bărbatului ei, nu smochinită ca o afumătură, lucru care ar surveni doar în câteva zile de expunere la vânturile de nisip ale deşertului. Ea îşi apără faţa din nevoie estetică şi din iubire. Nevoia se manifestă şi în cazul bărbaţilor care, călare pe cămilă sau pe cal, îşi trec legătoarea de la gât peste gură, pentru a-şi apăra căile respiratorii.

Experienţa i-a învăţat pe oamenii deşertului acest lucru. Cine se răzvrătea şi, din prostie sau spirit anarhic, nu se supunea regulilor tribului, dispărea înecat de nisip. Fiindcă nisipul fin al deşertului intră nu numai pe nas şi pe gură, ci până şi prin orificiile glandelor lacrimare. Și se depune pe cerul gurii, noroi. Cine nu convenea, deci, să se apere murea sufocat. Și moartea însemna o pierdere pentru trib; oamenii lui erau număraţi: bărbaţii să se lupte cu alte grupări vrăjmaşe, femeile să facă, desigur, copii, pentru ca numărul luptătorilor să nu se reducă drastic. Un bărbat putea face cu o singură femeie unul, doi… şapte băieţi. Viaţa le dovedea că numărul lor nu era totdeauna suficient pentru a-i înlocui la un moment dat pe bărbaţii pierduţi în lupte. Deci s-a instaurat poligamia, fiindcă un calcul oricât de simplu dovedea că bărbatul care trăieşte cu mai multe femei are şanse să aducă pe lume mai mulţi băieţi. Probabil că din toate timpurile au existat opozanţi ai acestor reguli. Pentru a-i putea domoli, s-au creat miturile. Și, în felul ăsta, cu mijloace care nu mai puteau fi controlate, s-a instaurat frica. Cine nu se supunea regulilor sociale, era pedepsit de o forţă superioară. Nu purtai burka, nu aveai parte de veşnicie, supărai forţa divină, care îşi întorcea faţa de la tine. Ca să ţină cât mai bine populaţia analfabetă în frâu, au apărut înlocuitorii de dumnezei. Și, pentru a-şi consolida puterea, ei au diversificat ameninţarea la infinit: purtarea mânecilor scurte, mâncarea unui anumit fel de carne, hrana în anumite zile şi la anumite ore şi… nesfârşite alte interdicţii, care, chipurile, l-ar fi mâniat pe cel ce ne-ar fi luat în primire după moarte. Cel care se considera că se va ocupa de sufletele milioanelor, miliardelor, sutelor de miliarde de oameni, care au ocupat, ocupă şi vor continua să ocupe faţa pământului.

Vecina mea, mahomedana, la venirea în Grecia s-a dus la şcoală. A făcut cursul primar, cursul mediu, cursul superior. Fetele ei au făcut facultatea. Și şi-au dat burka jos. Fiindcă şi-au şlefuit mintea şi şi-au dat seama că nici o forţă divină nu s-ar putea ocupa de lungimea mânecilor lor, de barişul cu care îşi leagă părul, de mâncarea pe care o pun la pachet copilelor lor, eleve la rândul lor prin şcolile ateniene.

Mă întâlnesc cu ele dimineaţa, vecina, fetele şi nepoatele ei. Toate au o mască la gură. Poluarea în Atena la anumite ore atinge un nivel ucigător. Unii cetăţeni nu iau în calcul primejdia. Și umblă teleleu, cu faţa descoperită. Numărul celor care mor de cancer pulmonar te face să intri în panică. Mă gândesc la anii ce vor urma. Privesc totul în perspectivă. Dacă ne vom împuţina peste un anumit coeficient din cauza poluării, probabil vor trebui luate măsuri. Cineva, cumva, va trebui să bage frica în noi. Și se vor inventa mituri. Cel ce nu poartă mască – vor fi înfricoşaţi urmaşii urmaşilor noştri – va fi pedepsit după moarte, nu va avea parte de clemenţa divină, va arde şi se va chinui, el şi neam de neamul lui, în vecii vecilor. Masca împotriva poluării, pentru a deveni un instrument mai eficient, va fi susţinută şi cu recuzita de rigoare. Cine nu poartă mască şi nu înghite dimineaţa un pumn de vitamine şi nu parcurge 10 kilometri pe jos şi nu… şi nu… o păţeşte pe lumea cealaltă!

Pe vecina mea a salvat-o de burka şcoala. Vor trebui să vadă şi urmaşii noştri cum se poate scăpa de masca de la gură. Eu, una, cred că tot educaţia este cea care ne va salva. Trebuie redus analfabetismul pe glob. Trebuie să se recurgă la tot arsenalul participării cetăţeanului la mecanismul social. Trebuie să li se deschidă oamenilor minţile, să înţeleagă ce şi de ce li se întâmplă ce li se întâmplă. Ultima speranţă este deci tot învăţătura. Nu ne rămâne decât să vedem ce facem cu şcolile.