CULTURA VIZUALĂ

Oșenesc și universal în „Lada de zestre” a lui Pop Negreșteanu

Nicu Ilie

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 7 (563), 16 februarie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/02/sumar-nr-7-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_563.compressed.pdf

 

9 februarie – 19 martie este perioada în care vizitatorii Muzeului Național Cotroceni pot vedea expoziția lui Vasile Pop Negreșteanu deschisă în cuhnia Palatului Cotroceni. Prezentată sub titlul „Semne din lada de zestre”, expoziția este un coerent solo-show al artistului, o sinteză cu multiple axe de relevanță: endemic/global, actual/universal, sacru/profan, figurativ/transfigurativ.

Plasată pe pereții cu cărămidă aparentă ai cuhniei – tablourile – sau în centrul și în nișele sălilor vechiului palat – sculpturile în lemn –, expoziția are o mare varietate la nivelul obiectelor artistice prezentate: pictură, sculptură, grupuri statuare, obiecte post-picturale. De asemenea, referințele plastice ale operelor prezintă, și ele, o mare diversitate: de la simboluri din iconografia paleocreștină la expresionismul abstract al lui Rothko, de la motive etno-folclorice din Maramureș la Renaștere și la varii stiluri contemporane. Există, însă, o unificatoare substanță ideatică: parte penitență, parte recurs la tradiție, parte captare a energiei contemporane, alcătuind un pleter cu trei fire, toate clar vizibile, care trece ca o urzeală prin operele grupate în această expoziție, fie ele picturi, sculpturi sau instalații.

Ajuns la o certă maturitate artistică, Vasile Pop Negreșteanu este un pictor care s-a aruncat, în trecut, cu toată forța, în direcții artistice divergente, testând o mare gamă de stiluri și tehnici, expunându-se, practic, la toate influențele culturale majore. Idem, în ceea ce priveşte conținutul simbolic, operele sale au explorat o multitudine de game ideologice, ceea ce l-a și plasat, uneori, în centrul unor controverse. „Semne din lada de zestre” este, prin organicitatea sintezei, prin atitudinea plastică și prin bogăția semantică, o expoziție cu atât mai valoroasă. „Stilistica austeră adoptată de Pop Negreșteanu – scrie Doina Mândru în eseul curatorial al expoziției – asumă patetismul unui ethos arhaic în esențializările formei ce vizează cu strictețe geometria […]. Albul, a cărui prezență este dominantă în pictura și obiectele acestei etape, desemnează, în egală măsură, un dat, un fond imaculat ce aparține tradiției, dar și o împlinire finală, o viziune a lumii epurate care rezultă din confruntarea cu întunericul și forțelor sale”. Temele „Lăzii de zestre” sunt unele în cheie gravă: cărți ale timpului – cu pagini scrise și nescrise, cu pagini albe și cu pagini maculate, distanțate de o cheie spectrală; cărți de pictură, ca niște cărți ale timpului, cu puțin diferite; peisaje intracarpatice reduse la abstractul unor dungi suprapuse; lăzi de zestre esențializate până la aceeași suprapunere a benzilor de culoare. În centrul întregii expoziții sunt ample explorări anghelologice – cu serafimi romanici și heruvimi omniprezenți, construiți pe verticală, ca aripi care pot zbura sfidând portanța sau, conform aceluiași eseu curatorial, ca axe ale lumii de-a lungul cărora are loc umanitatea.