CULTURA LITERARĂ

Rubrica MEDALION PARIZIAN

Éliette Abécassis

Dan Burcea

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 9 (565), 2 martie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/03/sumar-nr-9-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura565web.pdf

 

 

Éliette Abécassis, mesaj în exclusivitate pentru cititorii revistei „Cultura”:

„Nu am vizitat niciodată România, dar am atâția prieteni români excepționali, cu inimă aleasă, fermecători, nostimi, de încredere, de o mare fidelitate în prietenie, devotați și înzestrați cu o omenie atât de aleasă, încât dorința mea de a cunoaște această țară este, pe zi ce trece, tot mai puternică. Mă gândesc aici la draga mea Ramona care, după o perioadă de ședere în Franța, s-a întors pentru a preda în țara ei, la Manuela care face parte din familia noastră, la Titi care știe să facă absolut tot și care găsește soluții la toate problemele, dar și la prietenii mei romi care au venit din România sperând să găsească o viață mai bună și care au ajuns cu copiii în stradă. Sunt atât de cumsecade și dau dovadă de atâta curaj încât îi admir”.

 

Cine ar crede că sub chipul luminos, întotdeauna senin și marcat de o ușoară nostalgie, de o naturală timiditate, am spune, se ascunde o ființă traversată de numeroasele întrebări ale lumii, în special de cele legate de condiția de ieri și de azi a femeii, temă din care ea a făcut, ca scriitoare, unul dintre subiectele esențiale ale operei sale literare ? Nimic surprinzător însă pentru cei care cunosc mediul familial din care provine și parcursul excepțional pe care ea l-a urmat pentru a ajunge la scris și a găsi în literatură forma ideală prin care să-și exprime convingerile și viziunea ei despre lume. „Fotografiile mele de familie sunt compuse din cărți”, mărturisește una dintre eroinele sale, citând pentru fiecare regiune a copilăriei numele unui scriitor, al unei lecturi reprezentative. A privi lumea cu ochii celor care au precedat-o prin scris, a încerca să capteze vibrația acelor timpuri și a le face să trăiască prin sensibilitatea prin care ea însăși le dă formă astăzi este un exercițiu pe care-l îndrăgește și-l ilustrează cu strălucire.

Éliette Abécassis s-a născut la Strasbourg într-o familie de intelectuali, tatăl său, Armand Abécassis, fiind filozof și specialist în domeniul iudaismului, autor, printre altele, al lucrării în 4 volume „La Pensée juive” [„Gândirea evreiască”]. Mama sa, Janine Abécassis, este profesoară de psihologie a copilului și autoare, printre altele, a lucrării „La voix du père” [„Vocea tatălui”]. Pentru Éliette, a urma cariera părinților era un lucru aproape firesc, ceea ce o face să se înscrie la cursurile pregătitoare de la renumitul liceu Henri IV [Henric al IV-lea] de la Paris și apoi la École normale supérieure [Școala normală superioară], unde va fi licențiată („agrégation”) în filozofie. La numai trei ani după ocuparea catedrei la universitatea de la Caen, se hotărăște să urmeze o carieră literară publicând romane, cărți pentru copii, eseuri și scenarii de film. Se face remarcată încă de la debutul său cu un thriller teologic, „Qumran” (1996), care impresionează prin construcția perfectă a unei intrigi polițiste legate de furtul unuia dintre manuscrisele de la Marea Moartă. Vor urma încă două romane polițiste pe teme esoterice și istorice, „L’or et la cendre” (1997) [„Aurul și cenușa”] și „Petite métaphysique du meurtre” (1998) [„Scurtă metafizică a crimei”]. Cu „La répudiée”(2000) [„Repudiata”], Éliette Abécassis deschide ciclul romanelor legate de condiția femeii în căutarea iubirii ideale, a împlinirii maternității, dar și în luptă cu intoleranța tradițiilor favorabilă bărbaților. Ea însăși o rezumă astfel: „Am fost iubită, acum iubirea s-a sfârșit, am fost iubită și adorată, dar acum sunt repudiată”. Cartea va sta la baza filmului „Kadosh”, al cărui scenariu îl scrie ea însăși. Vor urma romanele „Un heureux événement” [„Un eveniment fericit”] (2005), „Mère et fille, un roman” [„Mamă și fiică, un roman”] (2008), „Sépharade” [„Sefaradă”] (2009), „Une affaire conjugale” [„O afacere conjugală”] (2010), „Et te voici permise à tout homme” [„Și iată-te în voia oricărui bărbat„] (2011), „Philothérapie” [„Filoterapie”] (2016). Am putea include aici și cărțile pentru copii, mai ales prin atenția cu care autoarea analizează relația mamă-copil. „Je ne veux pas dormir” [„Nu vreau să dorm”] (2011) și „T’es plus ma maman” [„Nu mai ești mama mea”] (2011) sunt două dintre aceste volume dedicate copilăriei.

Prin publicarea, în 2016, a romanului „Philothérapie” [„Filoterapie”], Éliette Abécassis revine la pasiunea și la formarea ei din tinerețe, filozofia, pe care o grefează pe tematica romanelor sale feministe. După despărțirea de Gabriel, prietenul ei, Juliette se hotărăște să urmeze sub direcția profesorului Jean-Luc Constant o terapie cu totul specială, numită iatrikè și care urmărește vindecarea prin problematizarea filozofică a relațiilor legate de cuplu, a solitudinii și a sensului vieții. Programul este vast și-i va buscula calendarul deplasărilor profesionale. Treptat însă comportamentul profesorului ei îi trezește bănuieli, mai ales că toate lecțiile se desfășoară prin skype. Nu știe dacă este vorba de o manipulare din partea fostului ei prieten sau dacă are de-a face pur și simplu cu un escroc sentimental. De la maladia abandonului și până la a fi victima unei escrocherii nu mai este decât un singur pas, suspansul este garantat, iar deznodământul este surprinzător.

Din actualitatea scriitoarei face parte și piesa „La fiancée orientale” [„Logodnica orientală”], adaptare a romanului său „Sépharade” [„Sefaradă”], și care este un adevărat triumf pe scena teatrului Gymnase de la Paris. Succesul binemeritat confirmă, dacă mai era nevoie, inepuizabilul talent al acestei scriitoare prolifice și plină de sensibilitate.