CULTURA ECONOMICĂ
PIB potenţial vs potenţial consensual
Teodor Brateş
Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 9 (565), 2 martie 2017
EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/03/sumar-nr-9-2017/
PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura565web.pdf
De unde poate să înceapă gâlceava pe tema realismului unor ţinte economico-sociale? De la necunoaşterea proprietăţii termenilor? De la interese divergente? De la „stimulente” externe? Asemenea întrebări impun, desigur, răspunsuri la obiect, dar în momentul în care fiecare „combatant” crede (ba este chiar convins) că deţine adevărul absolut, evident, blocajul ideatic nu are cum să dea consistenţă unor acţiuni dezirabile.
Discutăm serios sau batem apa-n piuă?
Aproape toate controversele vizează obiectivul asumat de Guvern, şi anume sporirea produsului intern brut (PIB) în 2017 cu 5,2%, ca premisă a întregii construcţii bugetare, reglementate prin Legea finanţelor publice. Potrivit acestui act normativ, era obligatoriu ca proiectele de buget pentru 2017 să fie remise Parlamentului până la 15 octombrie 2016. Nu s-au prezentat din motive bine cunoscute. Până la urmă, s-a reuşit ca, la începutul lunii februarie a.c., să se adopte Legea bugetului de stat şi Legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Din păcate, controversele s-au accentuat în legătură cu promulgarea celor două acte normative.
Dintr-un anumit unghi de vedere, întârzierea, cu toate efectele ei negative, a avut şi un element pozitiv. Proiectele elaborate până la 15 octombrie ar fi avut ca fundamentare, în cazul cel mai bun, rezultatele înregistrate în primele trei trimestre din 2016. Întârzierea a permis să se recurgă la date mai proaspete, ceea ce, incontestabil, a reprezentat un avantaj. Sporul de 4,8% anticipat de Comisia Naţională de Prognoză a fost confirmat, la 14 februarie a.c., de Institutul Naţional de Statistică.
Calculele nu se pot opri însă aici. La 7 martie este programată o estimare mai detaliată. Practic, abia peste doi ani se vor publica datele definitive. Ce era de făcut? Să se aştepte până atunci, iar la sfârşitul anului 2018 să se opereze cu date certe pentru proiectele de buget din… 2017? Experienţa României, dar și a majorităţii covârşitoare a statelor lumii confirmă că sunt necesare revizuiri periodice, sistematice în funcţie de stadiile de colectare şi de sintetizare ale datelor statistice esenţiale.
Din impresie în impresie până la… depresie
Deocamdată, criticile la adresa actualei politici bugetare se bazează mai ales pe impresii. Întrucât, odată cu trecerea timpului, ele se înmulţesc şi se diversifică, ajungem inevitabil la afecţiuni psihice de nedorit (vezi conversaţia lui Conu’ Leonida cu Efimiţa).
Se înregistrează şi tentative de abordare ceva mai aplicată a temei, în special atunci când se evocă „PIB-ul potenţial”, un echivalent al zicalei populare „să te întinzi cât te ţine plapuma”. Indicatorul cu pricina se referă, mai simplu spus, la resursele creşterii economice. În această privinţă, economiştii de mai toate orientările se situează într-o zonă consensuală. Ei sunt de acord că trebuie luată în considerare productivitatea totală a resurselor: umane (aici identificăm rolul decisiv al productivităţii muncii), naturale (care se cer valorificate cât mai bine), informaţionale (fructificarea avantajelor erei digitale, dar şi asigurarea veridicităţii datelor), capitalul (stocul de valori şi bunuri intrat în circuitul economic), calitatea managementului (mai cu seamă aria de acţiune şi intensitatea spiritului antreprenorial) şi multe altele. De aici decurge constatarea că nu este deloc simplu să măsori „PIB-ul potenţial” şi, pe această bază, să identifici posibilităţile reale de creştere. S-au avansat diverse ipoteze, inclusiv ale Comisiei Europene, Băncii Mondiale, BERD, ale analiştilor autohtoni din care rezultă că, în această privinţă, nu există consens. Multe depind de metodologiile utilizate, dar şi de alte elemente, nu în ultimul rând de… impresii (nu este cazul să le căutăm motivaţia). Cu titlu de exemplu, constatăm că Asociaţia Română a Băncilor consideră că stocul de capital va creşte ca urmare a unui plus de creditare de peste 5%. Este interesantă „coincidenţa” cu estimarea privind creşterea PIB cu… 5,2%.
Scepticism şi suspiciune
Ne confruntăm cu valuri succesive de scepticism în legătură cu fundamentele bugetului public pe acest an. Consecvenţi cu ei înşişi, scepticii de „serviciu” nu-şi motivează poziţiile. În privinţa suspicioşilor, nu este posibil un dialog, deoarece este vorba despre sedimentarea unui comportament care nu admite păreri diferite.
În consecinţă, consideraţiile care urmează sunt adresate exclusiv scepticilor, luând drept reper Raportul Guvernului elaborat de Ministerul Finanţelor Publice privind fundamentarea proiectelor de buget pentru anul în curs. Ce valoare poate să aibă o părere (o impresie) în condiţiile în care preopinentul nu a citit respectivul text?
În cazul în care apelul la o documentare minimală va fi receptat, precizez că la pagina 24 a Raportului se vorbeşte taman despre „PIB-ul potenţial”, calculat după metodologia folosită în toate statele membre ale UE. Evoluţia prognozată a „PIB-ului potenţial” este rezultanta analizei multor contribuţii, inclusiv a productivităţii totale a factorilor. Dacă examinăm, bunăoară, rata de ocupare a forţei de muncă şi calitatea acesteia, gradul de valorificare a resurselor naturale, implicarea capitalului străin şi autohton, observăm că asupra tuturor acestor factori se poate acţiona în sensul stimulării a ceea ce este pozitiv şi diminuării a ceea ce este negativ. În acest demers sunt convergente interesele capitalului public şi ale celui privat, prin conştientizarea faptului că este posibil şi necesar să se identifice şi să se fructifice zonele de consens care permit găsirea de soluţii acceptabile pentru toţi actorii economico-sociali. Nu este uşor de acţionat în acest spirit, dar ştie cineva o soluţie alternativă fezabilă?