CULTURA ISTORIEI

O istorie a Transilvaniei multiculturale

Sandu Frunză

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 10 (566), 9 martie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/03/sumar-nr-10-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_566.pdf

 

Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, Istoria Transilvaniei, Ediţia a II-a, revăzută, adăugită şi ilustrată, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016

Multiculturalismul reflectă un mod de a fi al locuitorilor Transilvaniei, indiferent cum s-ar numi ei. Cu foarte mult timp înainte de a fi formulat ca ideologie, multiculturalismul a fost un mod de viaţă pentru transilvăneni. Diversitatea culturală nu este doar o dovadă a manifestării spiritului liber creator, ci şi un semn al unei bune situări în existenţă în raport cu ceilalţi. Indiferent de convingerile noastre ideologice, culturale sau spirituale, prezenţa diversităţii trebuie să funcţioneze ca un liant. Ea uneşte oamenii mai degrabă decât să îi separe în funcţie de diferenţele pe care le afirmă. Acest avantaj al diversităţii funcţionează şi ca o modalitate de supravieţuire şi de adaptare, de conservare şi integrare. Putem să ne amintim că, în ciuda dificultăţilor inerente unui asemenea eveniment major, Transilvania a putut cu uşurinţă să se conecteze la noua realitate culturală a României la 1918. Am în vedere aici o dinamică a integrării culturale, facilitată, desigur, de o populaţie românească majoritară – pe întreg teritoriul ce forma harta României în 1918 – şi cu o prezenţă importantă a unui număr semnificativ de minorităţi culturale.

În întâmpinarea pregătirilor ce au loc pentru sărbătorirea celor 100 de ani ce s-au scurs de la regăsirea de sine a celor ce trăiesc în acest spaţiu cultural, Editura Școala Ardeleană ne propune o a doua ediţie a cărţii „Istoria Transilvaniei”, avându-i ca autori pe doi dintre cei mai semnificativi istorici de azi: Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan.

Suntem obişnuiţi în Ardeal cu discursuri istorice diferite, în funcţie de apartenenţa culturală a celor care le practică. Folosind instrumente de lucru şi surse bibliografice foarte bogate, Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan ne propun o incursiune într-o istorie vie, în ciuda faptului că discursul asupra istoriei stă, inevitabil, sub uzura trecerii timpului, în ciuda faptului că istoria se bazează în cea mai mare măsură pe memorie şi documente. Dintr-o asemenea construcţie, ne spun cei doi autori, nu lipseşte experienţa personală, subiectivă. Istoria ca disciplină include şi o doză de subiectivitate, în ciuda discursului său ştiinţific. În volumul de faţă, această dimensiune poate fi sesizată în faptul că „prezentarea memoriei colective transilvane, deşi tinde, cel puţin în cazul de faţă, să nu omită faptele de bază ale niciunui grup etnico-religios din regiune, pune totuşi accentul pe viaţa majorităţii locuitorilor” (p. 9).

Ca o valoare deosebită a acestei cărţi, doresc să subliniez aici multiculturalismul asumat al celor doi autori, aflaţi în această vreme la conducerea Universităţii „Babeş-Bolyai”, o universitate multiculturală paradigmatică pentru cultura europeană. Mai mult ca oricând avem nevoie de afirmarea necesităţii cultivării respectului pentru adevăr, pluralitate şi pentru alteritate în acelaşi timp, ca o valoare centrală a discursului academic şi a comunicării ştiinţifice şi culturale. În spiritul respectului şi al valorilor universale, Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan proiectează întregul lor demers pe un ecran care să facă vizibile valorile tuturor locuitorilor Transilvaniei, care au trăit uneori separat, alteori împreună, dar au contribuit mereu la o construcţie comună a ceea ce înseamnă azi civilizaţia europeană.

În felul acesta, cei doi istorici ne oferă nu numai istoria încărcată – deopotrivă de suferinţă şi de bucurii – a unui ţinut, ci şi un construct mental, un model de toleranţă şi un mod de a trăi împreună. Transilvania, desigur, nu e doar o stare de spirit, nu e un loc mitologic, chiar dacă putem vorbi de istoria ei ca o paradigmă a dialogului şi a strategiilor compromisului pusă în practică de dragul convieţuirii. Fiinţa multiculturală a acestui ţinut a fost foarte bine surprinsă de autori atunci când ne spun despre Transilvania că „e singurul loc din Europa unde o biserică bizantină stă lângă o bazilică romanică, lângă o biserică gotică şi lângă alta barocă, toate vecine cu o sinagogă! De asemenea, singurul loc în care un locaş de cult ortodox este la câţiva paşi de unul greco-catolic, de altul romano-catolic, de unul calvin, de altul luteran sau unitarian. Aceasta spune mai mult despre convieţuirea paşnică decât despre conflicte, iar mesajul acestei lucrări este generos: trecutul trebuie cunoscut nu pentru încrâncenare şi răzbunare, ci pentru destindere şi înţelegere” (p. 394).

Pe lângă faptul că sunt cercetători ai istoriei recunoscuţi şi foarte buni profesori, Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan au şi un dar aparte al povestirii. Lectura „Istoriei Transilvaniei” este extrem de captivantă, în ciuda multor date şi elemente tehnice la care discursul ştiinţific îi obligă pe autori. Spiritul acestei cărţi este greu de pus în pagină. El trebuie surprins de fiecare cititor în parte. Aşa că mă rezum doar la a releva ce cuprinde cartea: alături de consideraţiile introductive, volumul ne propune următoarele capitole: I. Lumea antică traco-dacică; II. Sigiliul Romei; III. Lumea Evului Mediu; IV. Domnia lui Mihai Viteazul în Transilvania (1599-1601); V. Secolul al XVII-lea: Aspecte generale; VI. Spiritualitatea modernă timpurie a Stărilor (secolele al XVI-lea şi al XVII-lea); VII. Cultura şi educaţia românilor la cumpăna dintre medieval şi modern – între orizonturile bizantin, latin şi protestant; VIII. Cultura modernă a secolului al XVII-lea; IX. Noi orizonturi politice: Regimul Habsburgic; X. Transilvania în jurul anului 1800: La cumpăna dintre secole, la cumpăna dintre lumi; XI. Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania; XII. Structuri administrative şi realităţi socioeconomice în Transilvania între 1849 şi 1914; XIII. Regimul neoabsolutist; XIV. Epoca liberală; XV. Dualismul austro-ungar (1867-1914); XVI. Cultura transilvăneană între Revoluţia Paşoptistă şi Unirea din 1918; XVII. Transilvania în anii Primului Război Mondial; XVIII. Unirea Transilvaniei cu România; XIX. Transilvania după 1920; Bibliografie selectivă; Indici.

Editura Școala Ardeleană ne oferă nu numai o carte de istorie, ci şi un produs cultural seducător. O carte reprezentativă pentru brandul editurii din punct de vedere al cărţii înţeleasă ca obiect cultural. O ediţie elegantă, impunătoare, care atrage ochiul şi mintea posibilului cititor. O carte cu pagini lucioase, cu imagini color şi cu o concepţie grafică inspirată. Volumul cuprinde în interiorul textului, în alb-negru sau color, hărţi, situri istorice, imagini ale unor produse culturale, fotografii ale unor personalităţi ce au marcat istoria Transilvaniei. O performanţă editorială de nivel occidental, cu o rigoare ştiinţifică înaltă, cu o relatare istorică adecvată unui public educat cât mai larg şi cu o ţinută atrăgătoare pentru oricine îşi propune să deschidă şi să răsfoiască această carte prezentă în rafturile librăriilor şi, sperăm, foarte curând şi în biblioteci.