CULTURA CINEMA

Un actor și rolurile sale. Ion Caramitru la 75 de ani

Ioan Lazăr

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 11 (567), 16 martie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/03/sumar-nr-11-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_567_web.pdf

 

Mereu în formă, mereu tânăr și neobosit, parcă neatins de trecerea timpului, Ion Caramitru a împlinit 75 de ani. S-a născut la 9 martie 1942 pentru a debuta în cinematografie pe când mai era student la I.A.T.C. Primul lui rol pe marele ecran a fost Ion din „Comoara din Vadul Vechi” (1964), în regia lui Victor Iliu. Următorul personaj a fost Petre Petre din „Pădurea spânzuraților” (1965), ecranizarea romanului omonim al lui Liviu Rebreanu sub semnătura regizorală a lui Liviu Ciulei. A urmat o altă serie de interpretări memorabile, în colaborare cu regizori remarcabili, în filme ce au marcat istoria cinematografiei românești: „Diminețile unui băiat cuminte” (1966, regia Andrei Blaier), „Printre colinele verzi” (1971, regia Nicolae Breban), „Porțile albastre ale orașului”(1973, regia Mircea Mureșan), „Dincolo de pod” (1976, regia Mircea Veroiu), „Trei zile și trei nopți” (1976, regia Dinu Tănase), „Tufă de Veneția” (1977, regia Petre Bokor), „Marele singuratic” (1977, regia Iulian Mihu), „Iarba verde de acasă” (1977, regia Stere Gulea), „Înainte de tăcere” (1978, regia Alexa Visarion), „Între oglinzi paralele” (1979, regia Mircea Veroiu), „Bietul Ioanide” (1980, regia Dan Pița), „Ștefan Luchian” (1981, regia Nicolae Mărgineanu), „Declarație de dragoste” (1985, regia Nicolae Corjos), „Promisiuni” (1986, regia Elisabeta Bostan), „O poveste de dragoste. Lindenfeld” (2014, regia Radu Gabrea). A fost partenerul de excepție al unor mari actrițe (Irina Petrescu, Leopoldina Bălănuță, Tamara Buciuceanu-Botez, Olga Tudorache, Mariana Mihuț, Valeria Seciu, Maria Ploae, Violeta Andrei, Emilia Dobrin, Tamara Crețulescu, Ioana Pavelescu, Dana Dogaru, Tania Filip, Diana Lupescu, Catrinel Dumitrescu, Ioana Crăciunescu, Cristina Deleanu, Teodora Mareș) și al unor mari actori (Ștefan Ciubotărașu, Radu Beligan, Octavian Cotescu, Amza Pellea, George Constantin, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu, Colea Răutu, Ion Besoiu, Victor Rebengiuc, Dorel Vișan, Mircea Diaconu, Alexandru Repan, Constantin Diplan, Marcel Iureș, George Mihăiță). După 1989 a fost invitat să joace în filme realizate de importanți regizori străini, de la Steven Soderbergh (1991, „Kafka”), la Brian De Palma (1996, „Mission: Impossible”) și Costa Gavras (2002, „Amen”).

De menționat că prezentarea filmelor românești și a celor străine, precum și analizarea rolurilor pe care actorul le-a interpretat sunt de găsit într-o lucrare recentă, „Ion Caramitru. Actorul și filmele sale. De pe marea scenă pe marele ecran” – sub semnătura Adrianei Dumitrașcu – în colecția „Repere în artele spectacolului” a Editurii Felix Film).

Fără îndoială, de aceeași aleasă prețuire se bucură și alte activități ale actorului. Ion Caramitru reprezintă în sine un capitol important al culturii românești și, de fapt, al societății românești de ieri și de azi. Ca actor de teatru s-a impus, de asemenea, încă de la debut, interpretând rolul lui Eminescu într-o lucrare dramatică aparținând lui Mircea Ștefănescu. A urmat o adevărată constelație de roluri în reprezentații memorabile, pe scenele bucureștene, toate aplaudate, fie că au fost realizate în anii studenției, fie după aceea, de la „Hamlet” (actor și apoi regizor), la „Leonce și Lena” (1970), „A douăsprezecea noapte” (1973), „Elisabeta I”, (1974), „Răceala” (1977), „A treia țeapă” (1979 și 1988), „Antigona” (1993), „Șase personaje în căutarea unui autor” (2005), „Eduard al III-lea” (2008). S-a evidențiat, cu succes, și ca regizor de teatru, fiind invitat la radio și televiziune O altă ipostază a marelui său talent multilateral ne-o oferă spectacolele de poezie și muzică. Este unul dintre cei mai valoroși recitatori ai creației eminesciene.

S-a afirmat, cum se știe, și în prezentul imediat, după 1989, ca ministru al Culturii și director al Naționalului bucureștean. A promovat cu consecvență dialogul București-Chișinău. Prin el, UNITER-ul a devenit cea mai importantă uniune de creație a ultimelor decenii, iar Galele sale – adevărate evenimente culturale. A fost încununat cu premii, în țară și străinătate. O personalitate complexă și completă, căreia nu-i putem găsi prea ușor un echivalent printre contemporani.