CULTURA LITERARĂ

Rubrica MEDALION PARIZIAN

Yasmina Khadra

Dan Burcea

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 11 (567), 16 martie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/03/sumar-nr-11-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_567_web.pdf

 

Yasmina Khadra, mesaj în exclusivitate pentru cititorii revistei „Cultura”:

„Am fost invitat acum câțiva ani la Bookfest-ul de la București. Păstrez de la această participare una dintre cele mai frumoase amintiri din toate călătoriile mele prin Europa de Est. Am fost extrem de bine primit de mass media românească. Presa scrisă a făcut fără încetare elogii romanelor mele. Televiziunea națională mi-a consacrat două interviuri, lucru care nu se întâmplă în multe țări. Am întâlnit persoane fantastice și m-am îmbogățit intrând în contact cu cultura și prietenia lor. Sper să pot călători din nou în această țară și să pot afla numeroasele legende și mistere pe care cultura ei le deține și care m-ar putea inspira. Adresez un salut călduros cititorilor revistei «Cultura» cărora le spun pe curând.”

 

Recunoscut în întreaga lume, tradus în 42 de limbi, printre care și româna („Ceea ce ziua datorează nopții”, Ed. Spandugino), autor al unei impresionante comedii umane a lumii arabo-occidentale, scriitorul franco-algerian Yasmina Khadra și-a ales drept crez literar aceste cuvinte culese cu siguranță din lumina pură a deșertului unde s-a născut: „Cel care merge către lumină nu este niciodată singur”. Această aspirație către solaritate trebuie înțeleasă în cazul său mai degrabă ca un dramatism al căutării decât ca o victorie astrală. Cerul care veghează asupra realității conținute în romanele sale este în mod fatal umbrit de violența războiului civil care a sfâșiat Algeria în deceniul negru din anii 1991-2002. Denunțarea barbariei și a extremismului religios, pe care le-a combătut ca militar, s-a transformat, după demisia din armată și hotărârea lui de a se dedica exclusiv scrisului, în temă esențială a operei sale. Modelul său literar este Albert Camus, iar limba în care se exprimă în modul cel mai firesc este franceza, pe care o îmbogățește cu un stil original încărcat cu o mare forță a metaforei. Această alegere a constituit o răscruce în viața lui: după debutul în limba arabă  sub adevăratul său nume, Mohamed Moulessehoul, el împrumută, ca pseudonim literar, cele două prenume ale soției și devine Yasmina Khadra. „Tu mi-ai dat numele pentru această viață. Eu ți-l dau pe al meu pentru posteritate”, îi spune ea.

S-a născut în 1955 la Kenadsa, în Sahara algeriană, dintr-un tată infirmier, fost ofițer în Armata de eliberare națională, și o mamă nomadă. Intră la vârsta de 9 ani la școala de cadeți de la Tlemcen. Este o perioadă dificilă care-l va forma ca om. „Dacă astăzi mai sunt încă în picioare e pentru că, în copilărie, n-am învățat niciodată să îngenunchez” – îmi va mărturisi el într-un interviu (http://salon-litteraire.linternaute.com/fr/interviews/content/1871414-interview-yasmina-khadra-s-il-m-arrive-encore-de-tenir-debout-c-est-parce-qu-enfant-je-n-ai-pas-appr). La 23 de ani absolvă Academia militară de la Cherchell cu gradul de sublocotenent. Va servi ca ofițer în armata algeriană timp de 25 de ani. În anul 2000 părăsește armata cu gradul de comandant și se dedică scrisului.

Debutează cu volumul de nuvele „Amen”, publicat la Alger, în 1984. Adevărata revelație care-l va face cunoscut publicului francez are loc în 1997, odată cu publicarea romanului „Morituri”, care primește premiul celui mai bun roman polițist francofon și este adaptat pentru cinema. Urmează mai multe romane în genul polițist din care cităm aici „L’Automne des chimères” [„Toamna himerelor”] (1998), „Les Agneaux du Seigneur” [„Mieii Domnului”] (1998) „À quoi rêvent les loups” [„La ce visează lupii”] (1999). Marele succes la public cu peste două milioane de exemplare vândute, dar și cu adaptări pentru teatru și cinema, i-l aduce trilogia formată din „Les Hirondelles de Kaboul” [„Rândunicile din Kabul”] (2002), „L’Attentat” [„Atentatul”] (2005) și „Les Sirènes de Bagdad” [„Sirenele din Bagdad”] (2006). Abordând teme precum condiția umană sub regimul talibanilor, îndoctrinarea religioasă sau  războiul americano-irakian, aceste romane se impun prin profunzimea și complexitatea intrigii și prin caracterul tragic al personajelor.

În 2008, publică „Ce que le jour doit à la nuit” [„Ceea ce ziua îi datorează nopții”]. Succesul este și acum imediat: premiul pentru cel mai bun roman al anului decernat de revista „Lire” și adaptarea pe marele ecran. Povestea dragostei imposibile dintre Jonas și Emilie din cauza condiției lor într-o Algerie care va cunoaște frământările luptei pentru independență, incompatibilitatea dintre două suflete care se caută fără să-și poată împărtăși cu adevărat sentimentele, sunt temele sale majore. Urmează „L’Olympe des infortunes” [„Olimpul năpăstuirilor”] (2010), „L’Equation africaine” [„Ecuația africană”] (2011), „Algérie” [„Algeria”], „Les angesmeurent de nosblessures” [„Îngerii mor din cauza rănilor noastre”] (2013), „La dernière nuit du Raïs” [„Ultima noapte a Raisului”] (2015) și „Dieu n’habite pas à la Havane” [„Dumnezeu nu locuiește la Havana”] (2016). Dintre toate, o evocăm aici pe cea publicată despre Algeria împreună cu renumitul fotograf Reza, o declarație de iubire la adresa țării sale, a locurilor natale și a amintirilor copilăriei.