CULTURA ANTROPOLOGICĂ

Începuturile popularizării darwinismului în cultura română

Cosmin Koszor

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 12 (568), 23 martie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/03/sumar-nr-12-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/cultura_568_w.pdf

 

 

Recent, Editura Herald și cea a Academiei Române și-au unit forțele pentru a publica o ediție revizuită a lucrării lui Charles Darwin, „Originea speciilor”. Volumul reia de fapt traducerea lui Ion E. Fuhn din 1957, după ediția a VI-a a operei originale, dar adaptată la „standardele lingvistice actuale”, omițând totuși rubrica dedicată „adăugirilor și îndreptărilor”. Adică tocmai secțiunea care scotea în evidență evoluția gândirii autorului și numărul de ediții ale cărții la care s-a ajuns în țări precum Germania sau Franța. Probabil că, tot din considerente de spațiu, noua ediție din 2017 rămâne nu numai fără glosarul de termeni științifici folosiți de Darwin ori fără indexul alfabetic al traducerii din 1957, dar renunță și la studiul introductiv al biologului Vasile Mârza. Cu toate că făcea o analiză de pe poziții ideologice marxiste legate de miciurinism și lysencoism (doctrine științifice ce urmau să domine cercetările biologice până prin anii ’70), studiul amintit includea o amplă panoramă despre receptarea lui Darwin în România. În schimb, ediția cuprinde o nouă prefață care oferă câteva informații greșite: de pildă, se precizează că prima versiune în limba română a ideilor lui Darwin este o traducere după autorul francez Emile Ferriére, care ar fi apărut undeva la începutul secolului al XX-lea, în cadrul seriei de popularizare a științei editată de „Biblioteca pentru toți” (i.e. cel mai probabil în 1908). De asemenea descoperim că, subtilitățile teoriei lui Darwin au rămas, ,,practic necunoscute, nu doar la nivelul publicului larg, ci și în cercurile de elită ale societății din România.”

Cu atât mai nejustificate rămân aceste absențe/inadvertențe, cu cât din prefață aflăm că reeditarea „Originii speciilor” este menită să suplinească tocmai lipsa unei dezbateri autentice în România despre darwinism: în 2009, „Anul Darwin” nu a prilejuit evenimente consistente, iar noua programa şcolară de biologie a stârnit reacții controversate în mass media. Or, un asemenea demers ar trebui să se fundamenteze tocmai pe evitarea prezentării lacunare a trecutului istoric, un apel promovat recent chiar de Academia Română. Iată de ce consider că este necesar să revizităm câteva aspecte privitoare la începuturile popularizării darwinismului în România.

Trebuie spus de la bun început că situația receptării operei lui Darwin e problematică, deoarece, în cursul secolului al XIX-lea, comunicarea științifică nu se baza pe o limbă „universală” precum limba latina în Evul Mediu sau engleza în perioada recentă. De aceea, naturaliștii români care nu erau familiarizați cu limba engleză recurgeau în cel mai bun caz la edițiile traduse în limba franceză și germană sau la materiale adaptate din periodicele de popularizare științifică. Aceștia, la rândul lor, se vor ocupa cu articole de popularizare, cu scopul de a dobândi un nou statut și în același timp finanțare a eforturilor de observare și clasificare a naturii. De altfel, unul dintre principalii factori ai procesului de a forma idei științifice în rândul opiniei publice apare pe filiera literaturii de popularizare a științei, în cadrul căreia se vor face și primele traduceri ale operelor lui Darwin. Nu în ultimul rând, lăsând la o parte nume deja celebre, care au dezbătut sau atacat implicațiile lucrării lui Darwin precum I. Baras, V. Conta, I. Ghica, B.P. Hașdeu, G. Barițiu, Gr. Ștefanescu, C. Erbiceanu, Z.C. Arbure, N. Leon, N. Paulescu etc., spre sfârșitul secolului al XIX-lea apare o nouă formă de popularizare a științei, datorată extinderii comercializării de carte în rândul unor noi clase sociale.

La nivel de popularizare a științei, apare printre altele, o traducere din lucrarea „Descendența omului”, între anii 1885-1886, sub forma a trei articole publicate de revista „Țara nouă”, condusă de Ioan Nenițescu. (vezi, „Un capitol din Darwin. Descendența omului și selecțiunea secsuală”, în „Țara Nouă. Revistă Sciințifică, Politică, Economică și Literară”, Anul II, Nr. 18, 19, 20, 23 și 24, 1885-86). La fel ca marea majoritate a revistelor dedicate popularizării științei (una dintre excepții fiind „Revista Șciințifică”, 1870-1882), traducerea apare simultan cu studii legate de literatură, istorie sau economie. Cu toate acestea, față de alte adaptări după autori secundari, studiul prezintă interes, deoarece este un extras din lucrarea originală, ceea ce permite cititorului familiarizarea cu textul propriu-zis.

O altă traducere în limba română, de data aceasta din „Originea speciilor”, apare sub forma unor colecții de note științifice din 21 februarie 1877 ale doctorului George Angelescu, publicate în anul 1884. (vezi George Angelescu, „Collectiune de note sciintifice extrase si tradusse din franțuzesce”, Vol 1, Buzău, Tipografia Alexandru Georgescu, 1884, pp.183-203) Medic al orașului Buzău și totodată profesor de igienă și medicină populară al Seminarului din același oraș, acesta va publica într-un volum mai multe traduceri cu diverse observații pe marginea celor mai importante opere ale unor autori precum Charles Darwin, Alfred Russel Wallace, Charles Lyell, Isidore Geoffroy St. Hillaire.

Apoi, merită semnalată și o adaptare după autorii Alphonse de Candolle și Albert Südekum, în cadrul seriei „Biblioteca de popularizare. Literatură, știință, artă”, în traducerea lui I. Hussar din anul 1887: „Darwin. Viața, doctrina și importanța lui”. Broșura constituie un studiu introductiv după un articol publicat inițial de Candolle la Geneva în 1882 și republicat în germană de jurnalistul Albert Südekum. La fel ca studiul menționat mai sus, a lui Emile Ferriére, se rezumă aici principalele caracteristici și implicații ale teoriei lui Darwin, într-un limbaj accesibil publicului larg, interesat de opinii științifice.

O altă traducere parțială, atât din „Originea speciilor”, cât și din „Descendenţa omului”, este publicată la „Biblioteca Lumen” în 1909, ea fiind datorată lui A. Luca. În comparație cu celelalte broșuri, care sunt adaptări după diverși autori, aceasta conține o selecție a celor mai semnificative paragrafe din operele lui Darwin. Astfel, comercializată la un preț de 15 bani, împreună cu traduceri din Ernst Haeckel, Max Nordau sau Camille Flammarion, broșura putea să fie disponibilă unui număr mare de cititori. (Charles Darwin, „Lupta pentru existență”, trad. A. Luca, București, Biblioteca Lumen, Str. Mavrogheni, 20, 1909, 32 p.)

Așadar, la nivel de popularizare a operei lui Darwin în secolul al XIX-lea, au existat mai multe traduceri parțiale după textul propriu-zis, care au reușit să familiarizeze cel puțin o parte a cititorilor din România cu teoria evoluției. În aceeași măsură, articolele de popularizare a științei care apăreau în același timp cu cele referitoare la literatură sau economie aveau interesul de a forma opinii științifice pe diferite domenii, cât și de a atrage atenția autorităților asupra profesionalizării omului de știință. Mai mult, broșuri ca acelea din seria „Biblioteca pentru toţi” sau „Biblioteca Lumen” constituiau adevărate instrumente de informare rapidă care contribuiau la formarea unei „științe populare”. De altfel, accentul pus pe știință populară s-a intensificat în preajma primei traduceri românești din anul 1957. În acest context, autoritățile comuniste au extins popularizarea darwinismului în spațiul public, printr-o expoziție cu tema „Originea și evoluția omului” în sala Dalles, un pavilion cu aceeași temă în Parcul Libertății și o conferință dedicată clasei muncitoare la Filatura de Bumbac din București.