CULTURA LITERARĂ
Rubrica PRIN OGLINDĂ
Crime şi alchimie
Valentin Protopopescu
Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 13 (569), 30 martie 2017
EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/03/sumar-nr-13-2017/
PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_569.compressed.pdf
Ne putem despărţi cât priveşte detaliile, dar suntem solidari asupra perspectivei generale, iată un autentic crez intelectual. Nu e o dramă că gândim diferit, este o binefacere că putem cădea de acord asupra unei chestiuni de principiu. Cam aşa aş defini acordul intelectual onest… ceea ce înseamnă, în opinia, un adevărat program de viaţă.
Criticul literar scoţian Manda Scott, între altele şi un excelent romancier pe teme istorico-medievale, afirmă despre romanul lui Jon Fasman, „Biblioteca geografului”, că se încadrează perfect în categoria thrillerului intelectual, putând concura foarte bine un bestseller precum „Codul lui Da Vinci” de Dan Brown. Ei bine, pornind de la observaţia metodologică de mai sus, îmi permit să nu fiu de acord cu reputatul cronicar, ceea ce nu înseamnă că nu rezonez la judecăţile de valoare entuziaste pe care acesta le formulează relativ la cartea lui Fasman. Şi pentru că am amintit de romanul americanului, trebuie spus că excelenta variantă românească o datorăm lui Mircea Pricăjan şi Editurii Polirom de la Iaşi.
Dezacordul meu cu optica Mandei Scott se referă la genul în care este încadrabil romanul „Biblioteca geografului”, altfel, cum subliniam, o naraţiune excelent construită, cu o dinamică multiplană, cu flash-uri bine dozate şi riguros distribuite în masa textului literar.
Scrierea lui Jon Fasman este mai curând un fabulos roman poliţist, trecerea ritmată între episodul prezent şi cele ţinând de trecut conservând la cote înalte şi foarte intense curiozitatea cititorului. Descrierile cromatizate şi atenţia acordată detaliului fin, arta de a construi un dialog ideal adaptat profilului psiho-social al personajelor şi ştiinţa de a surprinde la fiecare pas prin promovarea unor soluţii literare deloc previzibile fac din cartea citată o performanţă ficţională în sine. Dacă adăugăm şi finalul complet deschis, unul care ne lasă un gust amar, căci iubirea între personajele centrale nu se finalizează, iar explicaţiile evoluţiei tainice ale diferitelor acţiuni şi caractere nu ne sunt revelate, atunci este clar că ne aflăm în prezenţa unui roman ce candidează la statutul de certă reuşită a genului.
În esenţă, naraţiunea are ca miză promovarea unei viziuni alchimice cu privire la istorie şi umanitate. Totul începe cu moartea aparent banală a unui profesor de istorie baltică de la Universitatea din Wickenden, Jaan Pühapäev. Paul Tomm, jurnalist la obscurul „Lincoln Carrier”, e însărcinat să scrie un necrolog în urma evenimentului. Dintr-un subiect cenuşiu, odată cu decesul medicului legist în condiţii suspecte, lucrurile se complică infinit, căci tânărul Tomm descoperă tot felul de bizarerii legate de viaţa misteriosului universitar emigrat din Estonia sovietică. El interacţionează cu fermecătoarea profesoară de muzică Hannah Rowe, cea care îl îngrijea pe Jaan Pühapäev, tânără misterioasă, cu ingenuităţi nu lipsite de perversitate, dar având şi un comportament foarte puţin tipic zilelor noastre. Jurnalistul se îndrăgosteşte ca un nebun de acest personaj complicat şi fluid, deopotrivă atractiv şi rezistent.
În iţele poliţiste ale romanului intervin profesorul universitar Jadid, fost dascăl al lui Paul Tomm, precum şi nepotul său, Joseph, un detectiv entuziast şi inteligent, dar destul de rebarbativ cât priveşte respectarea regulilor impuse de sistem. De ce este nevoie de un poliţist cu experienţă şi fler? „Inocentul” Pühapäev avea antecedente penale, trăgea cu arma la miezul nopţii, era apărat de cel mai mare avocat al interlopilor din zonă şi fusese amestecat într-un furt al unor bijuterii aduse din Europa într-o expoziţie itinerantă.
Părăsind planul prezent, unul ritmic intersectat cu cel al trecutului, suntem poftiţi de autor într-o călătorie episodică prin diferite epoci istorice şi spaţii geografice. Sunt 15 asemenea volute în care ni se povesteşte despre diferite obiecte, de la un flaut din argint la antice monede armeneşti, de la noduri de sfoară şi până la un alambic metalic etc., toate aparţinându-i legendarului geograf, medic, botanist şi cartograf al-Idrisi din Bagdad, mult timp bibliotecar al regelui normand al Siciliei Roger al II-lea. (Pentru cine nu ştie sau a uitat, Sicilia reprezenta în veacul al XIII-lea un mediu cosmopolit, unul care anunţa creativitatea artistică şi toleranţa politică din Florenţa Renaşterii.) Obiecte fără valoare în sine, ele făceau parte dintr-un inventar alchimic de cea mai mare importanţă, căci pe baza lor putea fi funcţionalizată cunoscuta Tablă de Smarald atribuită lui Hermes Trismegistul, un filosof neoplatonic dedat la arta Kabbalei şi iniţiat în iudaismul mistic al lui Filon Alexandrinul. Potrivit unor comentatori antici, „Tabula Smaragdina” ar fi aparţinut patriarhului Avraam şi ar fi conţinut formulele tainice ale transmutaţiei materiei şi spiritului. Pe scurt, cine o posedă rămâne veşnic tânăr, ideal clasic şi reper fundamental în alchimie. Miza fiind una enormă, crimele petrecute în diferite spaţii sovietice din Extremul Orient, dar şi la Londra sau la New York, devin cumva inteligibile, o străveche confrerie secretă fiind extrem de interesată de redobândirea preţiosului artefact.
În urma unor presiuni şi ameninţări foarte serioase, executate de la un nivel extrem de înalt, cercetarea lui Paul nu se concretizează în niciun articol de jurnal, iar ancheta poliţistă este închisă. Şantajul şi ameninţările se dovedesc eficiente, iar cutezătorii sunt rapid reduşi la tăcere. Hannah Rowe dispare misterios, lăsând în urmă un amor neconsumat şi foarte multe întrebări legate de identitatea şi vârsta ei reală.
Roman enigmistic de foarte bună factură, „Biblioteca geografului” nu-şi asumă cine ştie ce miză esoterică, urzeala mistică fiind destul de şubredă, dar compensează în registrul poliţist, fiind o reuşită de marcă la acest capitol.