CULTURA SPORTULUI

Rubrica IN CORPORE SANO

Hoții și proștii

Mădălina Firănescu

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 13 (569), 30 martie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/03/sumar-nr-13-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_569.compressed.pdf

 

 

În disputele adolescentine exista acum câțiva ani o replică șmecherească cu care orice puștan îi închidea gura rivalului: „S-a întâlnit hoțul cu prostul. Eu sunt hoțul, tu alege”. Nimeni n-ar fi bănuit că, peste decenii, un celebru fost sportiv român, azi afacerist, va recurge cam la același tip de argument pentru a-și susține opțiunile. „Corupție există în toată lumea și la nivele de o mie de ori mai mari, nu la nivele de cârnat. Eu, între un hoț și un prost, prefer hoțul. După hoț mai rămâne ceva. După prost nu mai rămâne nimic”. Autorul stupefiantei ziceri este Ion Țiriac, omul care, prin reușitele sale sportive, dar și manageriale, ar fi putut reprezenta un model. Asta, desigur, sărind peste episodul din anii ’90, când tenismenul Boris Becker, de a cărui carieră se ocupa, a fost acuzat de evaziune fiscală în Germania. Opunând „hoțul” descurcăreț și întreprinzător „prostului” cinstit și limitat, Țiriac pune semnul egalității între abilitatea de a fenta legile și inteligență, „măiestrie” de pe urma căreia câștigă, chipurile, și societatea ceva. O mulțime de exemple din lumea sportului vin totuși să-l contrazică. Chiar zilele trecute, un raport al Tribunalului de Conturi din statul Rio de Janeiro (TCE) a demonstrat că renovarea stadionului Maracana – templul fotbalului brazilian și gazda ceremoniilor olimpice de anul trecut – s-a făcut cu facturi umflate și costuri suplimentare de 211 milioane reali (aproape 90 de milioane dolari), cimentul ajungând să coste în acte de trei ori mai mult, iar acoperișul – de cinci ori cât modelul arenei Soccer City din Johannesburg, stadionul finalei Cupei Mondiale din 2010. Drept urmare, Parchetul din Rio a cerut companiilor implicate să ramburseze aproximativ 200 milioane reali. Sigur, în logica antonimiei hoț-prost, se poate spune că brazilienii s-au ales totuși cu un stadion frumos de pe urma malversațiilor, deci n-ar trebui să fie nemulțumiți. Numai că Maracana a rămas după Olimpiadă abandonat, cu curentul tăiat, scaunele și ecranele furate și gazonul jerpelit, din cauza unei dispute dintre concesionar și comitetul organizator al Jocurilor Olimpice. Așa că, în final, banii publici investiți s-au cam dus pe apa Sâmbetei. Sau a Amazonului.

Tot peste țara cafelei s-au abătut și suspiciunile de corupție privind modul cum a obținut Rio de Janeiro dreptul de a găzdui JO 2016. Ziarul „Le Monde” a dezvăluit că o societate legată de un foarte bogat om de afaceri brazilian a virat, cu trei zile înainte de alegerea orașului gazdă, 1,5 milioane de dolari fiului lui Lamine Diack, pe atunci președintele influentei Federații internaționale de atletism (IAAF) și membru al Comitetului Internațional Olimpic (CIO). Franța ancheta deja corupția de la vârful IAAF, iar pretins-mituitul Papa Massata Diack avea un istoric pătat. Așa că magistrații francezi au temei să creadă că s-a încercat cumpărarea voturilor unor membri ai CIO cu ocazia desemnării gazdei olimpice. De altfel, potrivit „Le Monde”, fostul mare atlet namibian Frankie Fredericks (pe atunci responsabil cu buna desfășurare a alegerilor, iar azi președintele comisiei de evaluare a Jocurilor 2024) a primit 299.300 de dolari în ziua votării, prin intermediul firmei sale din Seychelles. Oficialii brazilieni susțin că Rio a câștigat pe merit bătălia cu Madrid, Chicago și Tokyo și că 6 voturi CIO, investigate acum, n-ar fi putut schimba rezultatul. Însă peisajul dezolant lăsat în urmă de JO 2016 arată că Brazilia, o țară măcinată de probleme financiare, n-ar fi avut nevoie de o cheltuială faraonică doar pentru a-și lustrui imaginea. Culmea e că și Tokyo, oraș care și-a adjudecat JO 2020 în detrimentul Madridului și Istanbulului, este bănuit că a câștigat competiția tot prin manevre dubioase. Doi judecători francezi de instrucție anchetează cum au primit japonezii următoarele Jocuri, pornind tot de la viramentele suspecte în contul firmei deținute de Papa Massata Diack.

Iar Olimpiadele nu sunt singurele evenimente bănoase pentru care se dau lupte aprige și mite uriașe. Însuși legendarul Franz Beckenbauer a fost acuzat de fostul director de Finanțe al FIFA, Markus Kattner, că a primit – împreună cu asociații săi – plăți suspecte într-un cont din Gibraltar pentru… consiliere în legătură cu Cupa Mondială de fotbal din Africa de Sud. Potrivit lui Kattner, FIFA a achitat cel puțin 1,7 milioane de euro în acest scop. „Kaiser”-ul ar fi suspectat, alături de oficiali ai Federației Germane de Fotbal (DFB), și de încercare de a cumpăra voturi pentru ca Germaniei să-i fie atribuită organizarea Mondialului 2006. „Der Spiegel” a scris că patru membri din Asia ai Comitetului Executiv al FIFA ar fi primit 6,7 milioane euro pentru a vota cu nemții. Nici viitorul Mondial din Rusia n-a scăpat de acuzații. Audiat în Parlamentul Britanic, fostul președinte al federației de la Londra, David Triesman, a pus eșecul țării sale în obținerea CM 2018 pe seama faptului că i s-au cerut diverse foloase în schimbul votului: delegatul din Trinidad Tobago ar fi pretins 2,84 milioane de euro, paraguayanul Nicolas Leoz a solicitat un titlu de noblețe (!), iar brazilianul Ricardo Teixeira l-a întrebat ce ar putea face Anglia pentru el… Doar că britanicii au preferat să joace cinstit, adică prost, în logica deja pomenită. Însă, dacă n-ar fi „proștii”, „deștepții” ar muri de foame. Asta n-a mai spus-o Ţiriac, ci Camil Petrescu.