CULTURĂ ŞI SOCIETATE

Rubrica PRIN OGLINDĂ

„Sexul slab” în război

Valentin Protopopescu

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 15 (571), 13 aprilie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/04/sumar-nr-15-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_571.compressed.pdf

 

 

Alin Ciupală, Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial, Editura Polirom, Iași, 2017

Ce a reprezentat, până la urmă, Primul Război Mondial? Ei bine, acesta a însemnat înainte de orice o imensă suferinţă transcontinentală. Naţiunile considerate „civilizate”, cele occidentale, împărtăşind aceleaşi credinţe religioase, valori morale şi principii politice, mai mult, care beneficiau de un nivel comparabil de viaţă şi dezvoltare tehnologică, s-au văzut opuse într-un conflict incredibil de violent al cărui sens scăpa tuturor. Ca urmare, prima mare conflagraţie din istorie a generat o traumă care nu s-a consumat după Conferinţa de Pace de la Paris din 1919. Mult timp naţiunile au suferit în urma teribilului război, unul total, cum nu mai cunoscuse omenirea. Numeroşi istorici consideră că, de fapt, al Doilea Război Mondial nu a însemnat altceva decât o continuare a primului episod beligerant, fiind o reaşezare a unor traume, răni şi raporturi rămase nedecise după 1919.

Sunt specialişti care reclamă diferite paradigme de abordare posibilă a tragicului eveniment. Unii privesc Primul Război Mondial ca pe o dispută a naţiunilor. Alţii merg mai departe, coborând spre „orizontala” înţelegerii prin faptul că opun ca adversare clasele sociale sau comunităţile socio-profesionale (militari contra civili, burghezi contra proletari etc.). În sfârşit, mai există încă o mare teorie interpretativă, cea inspirată de „Şcoala de la Annales”, care spune că prima mare conflagraţie din istorie este legitim să fie considerată din perspectiva individului comun, a insului care a participat şi direct, şi indirect, la fenomenul războiului ca întreg, fiind vorba despre analizarea istoriei ca „durată scurtă” şi ca eveniment perfect orizontal, fără „racursi” la leadership.

Dintr-un asemenea punct de vedere, este evident că războiul nu mai poate fi conceput ca provocat, susţinut şi câştigat ori pierdut exclusiv de bărbaţi. Recursul la gen vine cumva logic, înaintând metodologic pe această orizontală a înţelegerii istorice. Or, iată că, premieră în istoriografia românească, recent a apărut sub semnătura profesorului universitar Alin Ciupală o carte excepţională, intitulată „Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial”. Volumul a fost publicat la Editura Polirom de la Iaşi. În sfârşit, un eveniment istoric major este considerat din unghiul de vedere feminin, augmentând şi completând perspectiva de comprehensiune asupra unui episod istoric complex şi, în fond, inepuizabil.

Autorul nu este însă la prima întreprindere de acest fel. Alin Ciupală a mai publicat „Femeia în societatea românească a secolului al XIX-lea” şi „Despre femei şi istoria lor în România”, lucrări dedicate prezenţei şi rolului jucat de femei în constituirea societăţii, statului şi instituţiilor naţionale.

„Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial” este un volum construit cu multă rigoare de Alin Ciupală. Cadru didactic la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Istorie, şi cercetător la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” din Capitală, autorul este un profesionist al documentului şi un obişnuit al arhivelor. Rigoarea ştiinţifică şi caracterul aproape exhaustiv al întemeierii documentare fac din cartea acestuia un monument de obiectivitate şi precizie. Dar pentru că istoria nu este, totuşi (o ştim de la Dilthey!) o „strenge Wissenschaft”, o ştiinţă dură prin caracterul ei exact, Alin Ciupală „îndulceşte” rigoarea întemeierii pe document oficial cu recursul, foarte inspirat şi masiv, la literatura de tip intimist şi privat: schimburi epistolare, jurnale şi memorii. Dincolo de perspectiva oficială, una inevitabil propagandistică, intervine latura subiectivă, a felului în care oamenii, de rând sau din înalta burghezie, au recepţionat calvarul războiului. Mai mult, maniera în care scrie Alin Ciupală se inspiră şi ea din registrul literaturii „secunde”, intimiste, iar savantul său studiu poate fi citit cu savoarea lecturii unui autentic roman.

Fireşte, partea leului din analizele profesorului Ciupală revine femeilor din înalta societate românească a epocii. Aristocrate notorii, precum Martha Bibescu, Sabina Cantacuzino, Nadejda Ştirbei sau Olga Sturdza, asta ca să nu mai amintim de Regina Maria, sunt personaje de prim-rang, cu rol esenţial în înfiinţarea şi coordonarea unor societăţi ce aveau ca obiect de activitate organizarea trenurilor sanitare şi a spitalelor de campanie, a grădiniţelor ori a orfelinatelor sau a unor acţiuni de ameliorare a vieţii prizonierilor români din lagărele externe şi a răniţilor internaţi în ţară.

Nici dragostea şi nici sexualitatea la vreme de război nu sunt fenomene pe care Alin Ciupală să le ocolească. De la condiţia vivandierei până la romanele siropoase de război, de la comerţul sexual pentru supravieţuire al femeilor din clasele de jos şi până la moralitatea de multe ori ireproşabilă a doamnelor din elită, nimic nu scapă scrutării auctoriale.

Una peste alta, volumul „Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial” de Alin Ciupală deschide un drum în literatura de specialitate de la noi, dar constituie indubitabil şi o lectură captivantă prin supleţea scriiturii şi inteligenţa construcţiei narative. Este o carte necesară, una care umple un gol nedrept în istoriografia din România.