CULTURA LITERARĂ
„Quais du Polar” sau spectaculara evoluţie a genului
Florica Ciodaru-Courriol
Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 16 (572), 27 aprilie 2017
EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/04/sumar-nr-16-2017/
PDF: http://revistacultura.ro/pdf/cultura16_572_web.pdf
Ni s-a părut interesant de abordat situaţia unui fragment editorial care este pe cale de a deveni un adevărat fenomen: literatura poliţistă sau aşa-zis poliţistă. Un ochi atent la evoluţia lumii editoriale franceze – fiindcă pe aceasta o cunoaştem mai bine – nu poate să nu remarce că, pe lângă editurile specializate, practic toate celelalte, inclusiv cele uriaşe (ca vânzări şi prestigiu), şi-au creat noi colecţii specifice „polarului”. Şi continuă să-şi diversifice colecţiile. (Gallimard publică thriller în colecţia „Fleuve noir”).
Evident, odată breşa creată, s-a instituit şi un Festival specific: „Qauis du Polar” asupra căruia vom insista mai mult pentru că tocmai s-a încheiat zilele trecute şi a avut şi o frumoasă participare românească.
Aflat la a XIII-a ediţie, festivalul francez dedicat anual romanului poliţist ce are loc la sfârşitul lui martie/începutul lui aprilie în al doilea oraş al Franţei, Lyon, a purtat noroc autorilor români. Alegând o tematică diferită de la o ediţie la alta, de asta dată organizatorii şi-au propus să-şi lărgească orizontul spre Germania şi Europa de Est în ideea că „împărtăşesc aceeaşi cultură şi aceeaşi comunitate de destin”! Într-adevăr, s-au desfăşurat numeroase mese rotunde urmate de discuţii şi de reflecţii despre lumea contemporană, dar şi despre viitorul ei.
„Polarul” nu este depreciat sau împins în colţul literaturii „uşoare”, ci este considerat din ce în ce mai mult un fenomen social şi literar pe picior de egalitate cu literatura generală, de ficţiune. Faptul divers este văzut ca un simptom şi un revelator al societăţilor în care trăim cu toţii.
Cine mai are vreo îndoială în privinţa receptării genului literar în cauză ar trebui să meargă la una dintre aceste manifestări. Afluenţa este ca în zilele bune de târg la Romexpo! Abia îţi tragi sufletul pe aleile impozantului Palais de la Bourse. La autori de notorietate internaţională precum Donna Leon, coada se formase cu două ore înainte. Alături de standul ei dădea autografe şi unul dintre autorii români: Bogdan Teodorescu, autorul unei cărţi de mare succes în spaţiul francofon, „Spada”, publicat la o editură de profil: Agullo. „Spada” (titlul sonor păstrat de editoarea franceză în aceasta formă!) a fost nominalizat şi pentru premiul european al cărţii alături de Erri de Luca (din păcate, căci autorul italian a fost cel care a luat premiul respectiv). Din păcate sau din fericire! Când concurezi cu o celebritate ai poate satisfacţia că beneficiezi de aceeaşi consideraţie din partea juriului. Şi cum succesul unei publicaţii la astfel de evenimente se măsoară şi în numărul de cărţi vândute, ne-am permis să ne informăm pe lângă agentul editorial al lui Bogdan Teodorescu care ne-a confirmat că se vânduseră cincizeci de exemplare, lucru mai mult decât îmbucurător pentru editorul lui care pune, obiectiv, la socoteală și faptul că este vorba de un autor necunoscut venind dintr-o ţară care nu s-a afirmat încă pe planul literaturii de gen pe cât ar merita.
La altă librărie se afla al doilea român invitat oficial, Eugen Chirovici, publicat din engleză la éditions Escales. Este primul său roman tradus în franceză şi speră să aibă şi el succes din câte am discutat atât cu autorul, cât şi cu editoarea sa. Frumos mi s-a părut că autorii erau însoţiţi de editorii lor. Chiar şi aceia care nu prea se deplasează pe la saloanele de carte. Şi mare ne-a fost surpriza să descoperim că şi editorul român al lui Bogdan Teodorescu se afla prin preajmă. Obositor și costisitor, dar un bun mijloc de a stabili contacte, de a lua pulsul evoluţiei editoriale în materie de carte specifică, ne-a declarat Bogdan Hrib, responsabilul editurii Tritonic.
Mai mult decât în cadrul altor evenimente similare, la ,,Quais du Polar” este o atmosferă amicală, plăcută, destinsă, care favorizează într-adevăr discuţiile, abordările fără protocol. Presa se interesează în masă, o listă a celor care au transmis informaţii despre desfăşurarea festivalului este grăitoare (chiar şi prin număr): a fost prezentă presa cotidiană începând cu „Le Monde”, „Libération”, „Le Figaro”, „Le Parisien”, „20 Minutes” etc. Pe lângă acestea au existat reprezentanţi ai săptămânalelor de mare tiraj, precum: „Elle”, „Le Point”, „Marianne”, „L’Express”, „Télérama”, „Paris-Match”, „Madame Figaro”, „Le Journal du Dimanche”, „Télé 7 Jours”, „Les Inrocks”, „Femme actuelle”… Presa locală, la rândul ei, începând cu „Le Progrès”, „Le Petit Bulletin”, „Lyon capitale”, „Lyon Citoyen”, „Mag de Lyon” şi radiourile, plus marile titluri ale presei regionale şi cele strict profesionale ca „Livres Hebdo”, „Ecran Total”, „Biblioteca”. Posturile de radio naţionale, „France 3”, „Canal+”, „Arte”, „BFM”, „LCI”, „RTL”, „France Inter”, „France Culture”, „France Info…”, „France 2” şi „France 5”, au făcut transmisiuni despre momentele cele mai intense. Ca să nu mai punem la socoteală informaţiile furnizate prin internet, pe site-uri şi bloguri.
Desigur, lista de mai sus poate părea fastidioasă; rostul ei este de a demonstra importanţa şi atenţia de care se bucură în media din Franţa subiectul «carte poliţistă», într-un moment ce coincide, să nu uităm, cu perioada campaniei electorale (se votează la primul tur de alegeri prezidențiale în 23 aprilie) şi cu scandalurile politice larg dezbătute de presă. Semnificativă îmi pare şi lista ţărilor şi a invitaţilor: Arnaldur Indriðason (Islanda), Ron Rash (USA), Megan Abbott (USA), Victor Del Árbol (Spania), Lisa Gardner (USA), Donna Leon (USA), Val McDermid și Philip Kerr (Marea Britanie), Gila Lustiger (Germania), Zygmunt Miloszewski (Polonia), Andriy Kokotukha (Ukraina), Bogdan Teodorescu (România), Dror Mishani (Israel), Qiu Xiaolong (China). Dintre francezi: Sandrine Collette, Dominique Sylvain, DOA, Michel Bussi, Olivier Truc, Marin Ledun, Bernard Minier, Hugues Pagan, Hervé Le Corre, Ian Manook. Pe lângă aceştia, personalităţi din lumea magistraţilor ori a poliţiştilor precum mediatica judecătoare Eva Joly sau unul dintre şefii poliţiei lyoneze, Michel Neyret (până în 2011 când a avut probleme judiciare el însuşi!).
Cifrele oficiale privind numărul vizitatorilor vorbesc de la sine: 100.000! Iar faptul că diverse festivaluri din Franţa bazându-se pe gustul strict al cititorilor, cum ar fi „Lectures Plurielles” – ca să rămânem în zona regiunii lyoneze –, au ales în acest an un roman poliţist la secţia italiană, unul de aceeaşi natură la secţia română (romanul „Cumsecade” semnat de Petru Berteanu, publicat la Tritonic) este tot un argument că literatura „poliţistă” cunoaşte o spectaculoasă evoluţie.