CULTURA SPORTULUI

Rubrica IN CORPORE SANO

Victorie (de) dulce

Mădălina Firănescu

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 17 (573), 4 mai 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/05/sumar-nr-17-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_573_17_2017.compressed.pdf

 

Dacă gimnastica ar fi o ţară, ar avea româna ca limbă oficială. La Campionatele Europene găzduite de Cluj-Napoca, asta s-a văzut cu prisosinţă. Circa 30 de mari campioane din epoca de glorie a celui mai iubit sport olimpic în România (potrivit unui recent studiu Ipsos în parteneriat cu COSR) – de la Sonia Iovan, tripla medaliată europeană din 1957, la Nadia Comăneci, Daniela Silivaş, Ecaterina Szabo, Simona Amânar sau Andreea Răducan – au venit din toate colţurile lumii pentru a-şi încuraja din tribune compatrioatele aflate în concurs. Lor li s-au adăugat zeci de antrenori români răspândiţi pe meridianele globului – reputatul Gheorghe Condovici, stabilit în Germania, spunea că a alcătuit, în acest sens, o listă cu peste 100 de nume! – şi care au sosit la în capitala transilvană a sportului ca tehnicieni ai altor ţări. Toată această comunitate cu rădăcini româneşti a transformat competiţia de la Cluj într-o reuniune de familie, în care, dincolo de întrecerile din sala de concurs, s-au depănat amintiri, s-au vărsat şi lacrimi şi s-a reconfirmat tradiţia şcolii de gimnastică de la noi. Dovadă stau inclusiv performanţele gimnastelor din… Marea Britanie şi Franţa: aur şi bronz la individual compus, plus alte medalii pe aparate – rezultatele muncii lui Adrian Stan, respectiv Nelu Pop în construirea unor sisteme de pregătire solide în ţările respective.

Din păcate, de pe urma acestui exod tehnic masiv, dublat de dispariţia bazei de selecţie, gimnastica românească are şi va mai avea încă de suferit. Cu două veterane multiaccidentate, Cătălina Ponor şi Larisa Iordache, care au evoluat doar la câte două aparate, ajungând să se „bată” pe bârnă unde şi-au împărţit aurul şi bronzul, şi cu două debutante, Olivia Câmpian şi Ioana Crişan, cu execuţii modeste şi nesigure (locurile 18 şi 23), România n-a putut domina ca altădată. Noroc că la băieţi a strălucit incredibilul Marian Drăgulescu, devenit pentru a patra oară campion european la sol şi vicecampion la sărituri, în ciuda celor 36 de ani împliniţi. Acest veritabil Zburător a depăşit astfel recordul de titluri continentale deţinut de Nadia: 9, cum şi Cătălina Ponor a intrat în istorie cu al 5-lea aur pe „puntea suspinelor”. Doar că şi Drăgulescu, ca şi Ponor, în ciuda remarcabilei longevităţi sportive, au şanse reduse să mai poată concura la nivel de top peste trei ani, la JO de la Tokyo. Or, fără ei, aşa cum arată situaţia în acest moment, probabil că vom face acolo doar act de prezenţă.

Dincolo de criza pe care o traversează gimnastica noastră şi care n-a mai mirat pe nimeni după ratarea calificării pe echipe la Jocurile Olimpice de la Rio, au existat totuşi câteva surprize la Cluj. Una dintre ele – argintul la individual compus cucerit de unguroaica Zsófia Kovács, eleva românului Ştefan Gal şi marea nedreptăţită a arbitrajului, după cum au apreciat multe voci pe pagina publicaţiei de specialitate International Gymnast Magazine. Reprezentanta Ungariei a fost depăşită în clasament de britanica Ellie Downie, cu execuţii mult mai imprecise, dar cu notă de dificultate superioară. Downie şi colegele ei au avut însă parte de aplauze sincere şi de susţinerea unui public foarte cald, spre deosebire de compatrioatele tenismene, prezente în acelaşi timp la Mamaia. Echipa de Fed Cup a Marii Britanii – cu ajutorul unor ziarişti interesaţi – a transformat prima zi a competiţiei într-un război al nervilor, speculând nişte glume impardonabile pentru un oficial, ca şi izbucnirile de maidan ale căpitanului nostru nejucător, Ilie Năstase. Sigur că umorul său grosier – amendat prin evacuarea recalcitrantului – le-a deranjat pe englezoaice, dar nici comportamentul lor n-a fost tocmai fair-play. Johanna Konta a izbucnit în lacrimi strategice taman când era condusă de Sorana Cîrstea în setul al doilea al meciului direct, primind permisiunea nemaiîntâlnită de a se retrage de pe teren ca să-şi revină după remarcile jignitoare auzite din public. Naturelul simţitor i s-a redresat la vestiar, astfel că la întoarcere a învins-o repede pe nedumerita româncă.

Ambiţionate după acest episod tensionat, Simona Halep şi Irina Begu le-au înfrânt în serie, a doua zi, pe reprezentantele „perfidului Albion”, Johanna Konta şi Heather Watson, provocând Brexitul din a doua grupă valorică a tenisului mondial feminin. „Am vrut neapărat să câştig”, a mărturisit Simona, în vreme ce Irina s-a scuzat că n-a jucat grozav, fiindcă a urmărit doar rezultatul. De unde se vede că româncele sunt aprige la mânie şi că răzbunarea pentru nedreptăţi este dulce. Exact ca în povestea de ciocolată a… englezoaicei Joanne Harris, unde outsidera Vianne Rocher – denigrată chiar de la sosire – reuşeşte să învingă prin onestitate, talent şi cofeturi vrăjite prejudecăţile, răutatea şi ipocrizia din orăşelul Lansquenet-sous-Tannes. „Mama ar fi râs de această irosire a talentelor mele […] Un alchimist domesticit, mi-ar fi spus ea cu un dispreţ blând, făcând magie de casă când aş fi putut crea miracole”, spune Vianne, stăpâna unui meşteşug rar: „Arta de a transforma ghinionul în noroc”. Ghinionul românesc din debutul confruntării de Fed Cup s-a transformat şi el în noroc, iar duminica victorioasă a sportului românesc s-a încheiat pentru suporteri cu fericire: „Simplă ca un pahar cu ciocolată sau întortocheată precum inima. Amară. Dulce. Vie”.