CULTURA POLITICĂ
CRONICA DIPLOMATICĂ
Coreea de Nord intră în furtună
George Apostoiu
Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 18 (574), 11 mai 2017
EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/05/sumar-nr-18-2017/
PDF: http://revistacultura.ro/pdf/cultura_18_574.compressed.pdf
Sfidând apelurile ONU pentru încetarea programului militar, regimul de la Phenian continuă să creadă că îşi asigură singur puterea de rezistenţă. Doar China, nu din motive ideologice, cum cred unii, ci din interesul de a înlătura orice conflict militar de la graniţele ei, acordă încă Phenianului o plasă de protecţie. Altfel, Coreea de Nord este un stat izolat, impermeabilizat prin măsuri draconice de supraveghere, devastat de sărăcie şi foamete, cu ideologie de Ev Mediu după care nimeni nu se omoară. Într-o astfel de situaţie, a continua programul experienţelor nucleare şi pe cel al perfecţionării unui arsenal balistic primitiv ţine de absurd.
Washingtonul reia o iniţiativă mai veche
În cele 100 de zile de când conduce Statele Unite, Donald Trump a făgăduit multe şi a făcut destule, fără ca eşecurile să-l fi ocolit. Recent a surprins cu ideea unei posibile întâlniri cu Kim Jong-un ,,dacă vor fi reunite condiţiile”. Cum este greu să cunoaştem aceste condiţii, să le punem generic pe seama rezonabilităţii şi responsabilităţii. Ideea deschiderii unor discuţii cu Phenianul nu este nouă. În 2015, fostul preşedinte Barack Obama era dispus să se angajeze la un dialog cu autorităţile Coreei de Nord dacă acestea renunţă la arma nucleară. Phenianul a refuzat, precizând că nicio negociere a programului său nuclear nu poate avea loc atâta timp cât Tratatul de pace cu Seulul nu va fi semnat. După cum se ştie, războiul declanşat în 1950 nu s-a încheiat printr-un tratat – acesta ar fi consfinţit împărţirea Coreei în două state –, ci printr-un armistiţiu de încetare a ostilităţilor, semnat în 1953. Regimului comunist ridică obstacole în calea reunificării Coreei în speranţa că va impune condiţii ca refacerea unităţii de stat să se realizeze pe platforma politică a Coreei de Nord. Ceea ce nu va fi acceptat niciodată de nimeni, poate doar de nord-coreenii cei mai îndoctrinaţi (dacă până atunci nu-i doboară foamea).
Izolarea se accentuează
Continuând experienţele nucleare şi programul de înarmare, autorităţile de la Phenian au reuşit să-şi facă duşmani chiar şi din aliaţii tradiţionali. La sfârşitul lui aprilie, Consiliul de Securitate s-a reunit pentru a discuta situaţia tensionată din Peninsula coreeană. Pentru facilitarea adoptării unei rezoluţii de condamnare a noilor acte provocatoare ale Phenianului, China s-a abţinut de la vot, dând de înţeles Coreei de Nord că există o limită în toate.
După ultimele aventuri nord-coreene, îngrijorat pentru bazele militare americane din regiune şi răspunzând obligaţiilor din acordurile cu Tokio şi Seul, Washingtonul a instalat în Coreea de Sud rachete de interceptare de ultimă generaţie. Dictatorul Kim Jong-un şi supusa lui armată ar trebuit să ştie că astfel de măsuri sunt socotite la Casa Albă necesare în primul rând pentru securitatea propriului teritoriu şi protecţia intereselor americane. Soarta aliaţilor vine pe planul doi. Este un concept politic vechi, construit în condiţiile postbelice şi impus de reaşezarea raporturilor de forţe între marile puteri. La Conferinţa de la Potsdam, din iulie-august 1945, Byrnes, pe atunci secretar de stat, îi mărturisea unui membru al delegaţiei americane, generalul H.H. Arnold: ,,Ceea ce trebuie să facem noi acum nu este să construim o lume sigură pentru democraţie, ci să facem lumea mai sigură pentru Statele Unite”. (H.H. Arnold, „Global Mission”, 1949, p. 589).
Neînţelegând riscul, regimul de la Phenian bravează continuând programul său costisitor de perfecţionare a arsenalului balistic. Deşi rachetele se prăbuşesc la câteva secunde după lansare, pericolul ca ele să fie perfecţionate nu este ignorat. Îngrijorarea crescândă a vecinilor, Coreea de Sud şi Japonia, este îndreptăţită. Premierul japonez Shinzo Abe a solicitat Beijingului să joace un rol constructiv în respectarea de către Phenian a rezoluţiilor ONU. El s-a deplasat, de asemenea, la Moscova şi la Londra pentru a informa asupra ultimelor evoluţii din regiune. În discuţiile cu preşedintele Putin s-a ajuns la un acord ca Rusia, China, Japonia, Statele Unite şi Coreea de Sud să coopereze pentru stingerea tensiunii. Kremlinul nu are nici o reţinere să-l arunce pe Kim Jong-un în cuşca leilor. Nu este cazul Beijinguluii, din motivele arătate, dar şi pentru că este aproape singurul stat care mai are legături economice cu Phenianul: 90% din comerţul nord-coreean se desfăşoară cu China. Premierul Abe insistă pe lângă autorităţile chineze ,,să joace un rol adecvat” pentru ,,denuclearizarea Coreei de Nord”. La rândul lui, reprezentantul Franţei în Consiliul de Securitate a cerut demontarea imediată şi completă a bazelor de lansare a rachetelor, renunţarea la programul nuclear şi balistic şi inspecţii de verificare la faţa locului.
Soluţia militară
Aceasta nu numai că este posibilă, ci şi pregătită. ,,Opţiunile militare sunt în studiu, a declarat un consilier de politică externă de la Casa Albă. Cu acest regim (nord-coreean, n.n.) problema nu este de a şti dacă se va întâmpla, ci când. Serviciile de informaţii îi ţin la curent (cu evoluţiile, n.n.) pe preşedinte şi pe vice-preşedinte”. Tensiunea creşte, Coreea de Nord a intrat în furtună. ,,Un conflict ar putea să izbucnească în orice moment, a declarat ministrul chinez de externe, Wang Yi, după veştile primite de la Washington. Singura soluţie pentru ieşirea din criză este dialogul”.
Dialog cu cine? Phenianul trăieşte nu doar în altă lume, ci şi în afara timpului.