CULTURA CINEMA

Cannes 2017. Deschiderea oficială. Festivalul – istoria și capodoperele sale

Ioan Lazăr

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 19 (575), 18 mai 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/05/sumar-nr-19-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/cultura_19_575_web.pdf

 

S-a dat startul la Cannes-ul anului 2017. Este o ediție jubiliară, se știe. Sărbătorirea celor 70 de ani de festival se va realiza prin organizarea a 24 de proiecții de lungmetraje artistice, la care se adaugă un scurtmetraj și cinci documentare. Grosul acestui tronson rememorativ este plasat la secțiunea „Cannes Classic”. Selecția propriu-zisă are în centru un grupaj de 16 filme care au marcat istoria festivalului, fiind premiate la diferitele secțiuni. S-a decupat o perioadă anume (1946-1992): de la filmul lui René Clément „La Bataille du Rail” ([„Bătălia șinelor de tren”], 1946, Premiul de regie și Premiul Juriului Internațional), la „Le Songe de la Lumière” ([„El sol del membrillo/Soarele gutuii”]1992, regia Victor Erice; Premiul Juriului și Premiul Criticii Internaționale ), ambele restaurate. Pentru proiecții au fost preconizate trei spații: Palais des Festivals, Salle du Soixantième și Sala „Buñuel”. S-a avut în vedere și o scurtă istorie a documentarelor intrate în programele festivalului între 1951 și 1999.

S-a consumat și ultimul act, dătător de emoție pentru concurenți. Este vorba de stabilirea componenței juriului prezidat în acest an de cineastul spaniol Pedro Almodóvar. „Strigarea” s-a făcut și la celelalte jurii, completate de curând, știindu-se, deja, cine a fost instalat în fruntea fiecăruia. La scurtmetraj și la „Cinéfondation” a fost numit Cristian Mungiu. La „Caméra dʼOr” se află Sandrine Kiberlain, iar la „Un Certain Regard”, Uma Thurman. Amfitrioana este Monica Bellucci, iar afișul ediției ne oferă chipul din tinerețe al Claudiei Cardinale.

Juriul care va acorda „Palme dʼOr” are în alcătuire patru femei și patru bărbați, o paritate menită să dea greutate votului președintelui, în caz de egalitate a opțiunilor. Un compozitor, trei actrițe, un actor și trei regizori și producători se alătură lui Almodóvar. În ordine alfabetică, prima pe listă este regizoarea, scenarista și producătoarea germană Maren Ade. Cu studii de specialitate la München, înființează societatea Komplizen Film, reușind să producă mai multe filme. Primul, „The Forest for the Trees” („Când nu vezi pădurea de copaci”) obține Premiul special al juriului la festivalul de la Sundance, al doilea – „Everyone Else” („Toți ceilalți”) –, este dublu recompensat la Berlin, cu un „Urs de Argint”, dar și premiul de interpretare feminină. Al treilea, „Toni Erdmann”, a fost selecționat la Cannes anul trecut și a obținut Premiul pentru cel mai bun film european. Acest al treilea film al regizoarei este legat și de România, fiind coprodus de Ada Solomon, și având în distribuție o seamă de actori români. Din SUA vine în juriu actrița și producătoarea Jessica Chastain, nominalizată de două ori la Oscar, o personalitate a generației ei. Deși, în festival, din China nu sunt filme, ca în alți ani, aceasta este totuși reprezentată, în juriu, de producătoarea și actrița Fan Bingbing, devenită cunoscută din 1998 cu serialul „My Fair Princess”, urmat de o serie de alte titluri importante, precum și de un nou serial, „The Empress of China” ([„Împărăteasa Chinei”], 82 de episoade). Compozitorul Gabriel Yared a scris muzica pentru mai bine de o sută de filme, unele semnate de cineaști de mare forță: Jean-Luc Godard, Jean-Jacques Beinex, Jean-Jacques Annaud, Anthony Minghella, Xavier Dolan. Alături de acesta, Franța mai este reprezentată de actrița, scenarista și regizoarea Agnès Jaoui, colaboratoare prestigioasă a lui Alain Resnais, o apreciată interpretă de muzică latină (albumul „Canta” a însemnat un real succes). Regizorul și producătorul sud-coreean Park Chan-wook este un răsfățat al Cannes-ului, fiind recompensat cu mai multe premii. Juriul se completează cu actorul, producătorul și muzicianul nord-american Will Smith și cu regizorul și scenaristul italian Paolo Sorrentino, prezent la Cannes cu șapte din cele opt filme ale sale. Să nu uităm că în 2014 filmul acestuia, „La Grande Bellezza” („Marea frumusețe”), a obținut Oscarul pentru cea mai bună producție într-o limbă străină, în palmaresul său aflându-se un BAFTA, dar și cinci premii ale Academiei Europene de Film. Anul trecut a început lucrul la primul său serial, „The Young Pope” („Tânărul Papă”).

Așadar, un juriu cu nume de certă valoare, ale cărui opțiuni sunt așteptate cu nerăbdare de lumea cinematografică, precum și de cei aproape 5.000 de jurnaliști instalați pe Coasta de Azur între 17 și 28 mai 2017.

Pentru prima seară a festivalului a fost ales un film francez, inclus în afara competiției, „Les Fantomes dʼIsmael” („Fantomele lui Ismael”), în regia lui Arnaud Desplechin. Autorul este un maestru al catastrofelor afective, un as al expertizării dezastrelor din biografia cuplurilor. Este scriitor, scenarist, regizor și actor. Le știe și le-a făcut pe toate în meseria asta. Evocă dezinvolt rafinamentele amintirii și ale rătăcirilor sentimentale. Vine din cometa de epigoni ai Noului Val Francez, dar este dedat și acelui detestat „cinematograf al lui papa”, fără a-i imputa academismele retușate ale ascendenților. Filme sale sunt sonde plantate în rărunchii amintirii. Încântă capacitatea lui, aparent bovarică, de a construi „molotovuri” ale iubirilor dispărute. Cam așa ceva ni se propune și acum. Două femei, actuala soție, Carlotta, și o dragoste mai de demult, Sylvia, acaparează viața lui Ismael Vuillard, făcându-l să retrăiască și să regândească rostul său pe lume. Trei mari actori sunt chemați la cadru. Îi voi menționa în ordinea prezentării personajelor: delicata și aparent fragila Marion Cotillard, năvalnica și exacta Charlotte Gainsbourg și Mathieu Amalric, deseori întâlnit pe genericele filmelor lui Desplechin. Peisaje solare, marine, ambianță de vacanță, scene fierbinți, tot meniul unui film indicat să deschidă și să provoace apetiturile unei ediții aniversare.

De atâtea ori răsfățați, noi, românii, avem acum un oarecare regret: niciun titlu românesc nu a pătruns în listele secțiunilor. Există însă un Cristian Mungiu la cârma unui juriu important. În ograda festivalului se află, de asemenea, ca de obicei în ultimii ani, un snop de producții de școală alături de scurtmetraje ale independenților, incluse în capitolul celui mai tânăr val, aduse spre a fi proiectate în forfota atât de simpatică și de plină de voioșie de la subsolul Palatului. Vom încerca să ne ocupăm și de acestea. De luat în considerare mai este o participare, la Atelier, secțiunea proiectelor în lucru de la Cinéfondation.

Vom reveni, așadar.