CULTURA POLITICĂ

CRONICA DIPLOMATICĂ

Sub semnul lui „dacă”

George Apostoiu

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 20 (576), 25 mai 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/05/sumar-nr-20-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/cultura_576_20_2017.pdf

 

Cunoscând convingerile românilor, de europeni credincioşi, domnul Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, a preferat să sărbătorească la Bucureşti ,,Ziua Europei” cu prietenii, cărora le-a reînnoit dovezile de preţuire, şi cu tinerii, cărora le-a transmis un mesaj părintesc: trăiţi şi munciţi în România! Nu-i rău îndemnul. Cine poate şti cât de puternic va fi şocul inevitabilei reforme a Uniunii Europene! De aceea, este bine să rămânem fideli idealului Europei, dar şi cetăţeni statornici în România.

 

Sfaturi pentru nedumeriţi

Copleşit de emoţia primirii călduroase în Parlamentul României, înaltul oaspete şi-a stăpânit cu greu bucuria de a-şi revedea cunoştinţele. Îmbrăţişarea cu domnul Traian Băsescu a şifonat binişor protocolul; precum un preot cucernic, oaspetele l-a pupat pe frunte; nu m-am abţinut să nu mă gândesc că, probabil, prin acest gest, a dorit să şteargă impresia neplăcută lăsată de rătăcirile fostului nostru preşedinte pe holurile Uniunii Europene. În general, la Bruxelles, românii lasă şi azi impresia de nedumiriţi. La Bucureşti, dl Juncker a avut discuţii cu demnitari importanţi ai momentului, ba chiar şi cu cei aruncaţi machiavelic în dizgraţia Bruxelles-ului. Mesajul adresat tuturor, de-a valma, înţeleg, ar fi acesta: România nu este stat de mâna a doua (nu a precizat nici dacă există riscuri mai mari!), să rămânem europeni convinşi şi să acceptăm sine die Mecanismul de control şi verificare, căci acesta ne este ghid şi pavăză în lupta împotriva corupţiei. Fără el irităm societatea civilă, mai ales pe tineri. Ţinându-l de steag, vom da dovadă de înţelepciune şi vom ajunge arhangheli ai păcii. Şi să fim convinşi că „România se bucură de libertatea de mişcare, (iar românii) de libertatea de a călători precum ceilalţi cetăţeni ai Uniunii Europene. Cu toţii împreună trebuie să dăm în permanenţă ce avem noi mai bun pentru ca acest popor, adeseori martirizat, să fie de data asta artizanul păcii în sânul UE şi în lume”.

 

Aşteptaţi, nu vă descurajaţi!

Cu ce ne împiedică MCV-ul, mai ales acum când nimeni nu-şi mai propune să-l împovăreze cu noi condiţii? „Nu ar trebui să ne imaginam că putem adăuga alte noi criterii şi exigenţe de pe o zi pe alta. MCV e bine realizat şi alte exigenţe, alte criterii nu vor mai fi impuse. După contactul direct cu valorile democraţiei, tinerii români care şi-au părăsit familia şi ţara se vor întoarce dacă vom lua aminte la tineri, mai ales la cei ce au dobândit o experienţă şi când…” Iată cum şi când: ,,Tinerii ataşaţi de valorile democratice şi statul de drept sunt atuul dumneavoastră cel mai de preţ. Speranţele lor legitime trebuie luate în considerare… Tinerii români din statele europene fac ţării lor o imagine onorabilă. Când condiţiile materiale o vor permite, aceştia s-ar putea întoarce. Nu trebuie să ne părăsim patria din descurajare. E bine ca ei să circule, însă locul lor e aici. Nu părăsiţi România. România vă merită!”.

Pentru cei care au mai rămas acasă, încercăm să luăm în considerare sfaturile domnului Juncker. Dar cele patru milioane de români din afară vor fi scăpate de griji? Şi-apoi, dacă le spui tinerilor că trăiesc în iadul corupţiei, este greu să-i convingi să rămână acasă. O altă nedumerire pentru care aşteptăm un alt sfat: dacă există corupţie peste tot (domnul Juncker are o idee precisă în această privinţă, pe care şi-a făcut-o cu concursul justiţiei luxemburgheze), atunci de ce nu este instituit MCV şi pentru alte state? (Pentru bibliografie, recomand „Declaraţia summit-ului anticorupţie”, Londra, 2015).

 

Sub semnul lui dacă

Dl Juncker ne dă garanţii că nu vom fi un stat de mâna a doua, dar ne spune că ne vom deplasa în ritmuri diferite. Nu este aici o contradicţie? ,,Am fost surprins de anumite neînţelegeri. În Europa nu există ţări care să valoreze mai mult decât altele, naţiunile sunt egale […] Nu au existat niciodată ţări de mâna a doua. Fac legământ că, dacă rămâne unită, Europa va putea realiza lucruri extraordinare. […] Europa a fost divizată în trecut, iar acest lucru nu trebuie să se mai repete. Putem avansa împreună, însă în ritmuri diferite. O Europă care are mai multe viteze există deja, e prevăzută în tratate […] Europa cetăţenilor e o Europă a justiţiei, libertăţii şi egalităţii”. Pentru oricine este uşor de sesizat că la Bucureşti agenda Bruxelles-ului nu a fost epuizată. Pentru a salva unitatea Europei, frământările nu ţin de legăminte. Germania şi Franţa îşi propun să imprime ,,o nouă dinamică” în construcţia Europei, noul preşedinte francez vrea o ,,refondare istorică” nu doar a Franţei, ci şi a Europei. Începe să-şi facă loc chiar şi la Paris ideea federalizării: Franţa trebuie să intre în jocul german al federalismului. Asta ar echivala cu o direcţie contrară conceptului francez despre Europa. Şi, dacă permiteţi, şi al nostru. Deocamdată Macron vorbeşte despre un soi de federalism limitat la zona euro, prin crearea unui buget, a unui minister al economiei şi finanţelor şi a unui parlament propriu. Greu de înţeles cum vor rămâne egale statele şi naţiunile într-o Uniune în care va exista un grup restrâns federal. Discuţia este de mare importanţă, federalizarea ridică nu doar probleme economice sau financiare, ci şi de drept cum ar fi repartizarea competenţelor între federaţie şi entităţile ei federate, iar pe planul Uniunii, între federaţie şi celelalte state membre. Subiecte care nu au fost abordate de dl Juncker la Bucureşti.

Altfel, pentru noi, MCV-ul nu mai are haz.