Sari la conținut

Bătălia pentru cinematografie, Editorial de Virgil Ștefan Niţulescu

EDITORIAL

Bătălia pentru cinematografie

Virgil Ștefan Niţulescu

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 23 (579), 15 iunie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/06/sumar-nr-23-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_23_2017.compressed.pdf

 

După ce a ajuns ministrul Culturii, Corina Șuteu nu a făcut un secret din a spune că principalul său scop, pe timpul mandatului, este acela de a da țării o nouă legislație în domeniul cinematografiei. Trebuie subliniat însă că, după ce, în timpul mandatului Caramitru a fost emisă prima lege din domeniu, în acord cu exigențele timpului, atunci când președintele Oficiului Național al Cinematografiei (se revenea, astfel, la denumirea din perioada interbelică) era regretatul Radu Gabrea, în 2002, sub influența senatorului Sergiu Nicolaescu, a fost promulgată Legea nr. 630/2002, pentru ca în primele luni ale mandatului lui Adrian Iorgulescu să fie emisă Ordonanța nr. 39/07.08.2005.

Cu doar câteva modificări legate de administrarea sălilor de cinema care au fost trecute din patrimoniul Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor România Film (RADEF) în cel al autorităților locale, ordonanța a rămas în vigoare până în 2016, când Corina Șuteu, beneficiind de sprijinul consistent al unor producători și regizori aflați în generația „noului val“ (în general, cineaști afirmați după 2000), a dorit o schimbare fundamentală a legislației și a făcut din acest lucru, așa cum am spus, principalul scop al mandatului său. Pentru aceasta, a utilizat toate resursele pe care le-a avut la dispoziție, bazând-se, mai ales, pe un grup de persoane – mai vechi sau mai noi colaboratori. Legea dorită de ministru a fost schițată de acest grup, coordonat de Andrei Rus (moștenit drept consilier al ministrului, din timpul mandatului lui Vlad Alexandrescu) – o persoană cu vechi conflicte în UNATC și UCIN, deopotrivă. În jurul său, s-au aflat colaboratori ai lui Tudor Giurgiu (nu doar regizor de film, ci și, mai ales, inițiator al festivalului clujean TIFF), între care, Alex Trăilă, Oana Radu, Mihai Chirilov, Melinda Boroș, Horia Romanescu și Oana Giurgiu, dar și Ada Solomon și Alexandru Solomon, Cristi Puiu și Anca Puiu (evident, lista este mult mai lungă și, în general, în ea se regăsesc mulți dintre realizatorii filmelor care au obținut premii importante la festivalurile internaționale din ultimii 15 ani).

Corina Șuteu a dorit să menționeze că toate succesele internaționale ale filmului românesc au fost obținute „împotriva sistemului”. Am înțeles, desigur, ce a vrut să spună fostul ministru al Culturii prin „sistem“ (administrația culturală românească, în general); tocmai de aceea, Corina Șuteu a dorit să schimbe acest „sistem”, pentru a-l face a fi pe placul susținătorilor săi. Exact acest fapt a determinat o reacție vehementă din partea unui grup care nu a fost consultat la elaborarea noii legislații, și din care făceau parte Cristian Comeagă, Radu Gabrea, Vlad Păunescu, Ioan Cărmăzan, Florin Zamfirescu, Constantin Păun, Constantin Fugașin, Cătălin Saizescu și mulți alții (inamicițiile personale între cele două grupări nu sunt întâmplătoare). Comisia senatorială pentru cultură, condusă atunci de George Severin, a ținut cont de obiecțiile grupului opozant și a refuzat să accepte ca Guvernul să emită ordonanțe în domeniul cinematografiei, pe timpul vacanței parlamentare de vară din 2016. Corina Șuteu a organizat o dezbatere publică privind proiectul de lege. A fost evident, pentru toată lumea, că dezbaterea a fost un simulacru, menit să bifeze un moment în procedura de legiferare. Până la urmă, la solicitarea insistentă a ministrului Culturii, cu două săptămâni înainte de alegerile legislative de anul trecut, Guvernul a emis Ordonanța de Urgență nr. 91, pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005. Actul a fost emis atunci când Guvernul Cioloș nu mai avea nimic de pierdut, pentru că înfrângerea partidelor care îl susțineau pe premier (PNL și USR) era evidentă.

Ordonanța a intrat în procedură legislativă, iar această procedură s-a încheiat recent prin respingerea documentului. Legea privind respingerea OUG 91/2016 se află la promulgare. În acest moment ne aflăm acum: un moment al conflictelor dure între două tabere care nu au cum să se reconcilieze. Pe de o parte, se află cei care au contestat proiectul guvernamental de la început. De cealaltă parte, se află (în afară de cei amintiți mai devreme, ca inițiatori ai proiectului legislativ), Lucian Pintilie, Stere Gulea, Radu Jude, Călin Netzer, Adrian Sitaru, Dana Bunescu și mulți alții, care îi cer Președintelui Iohannis să nu promulge legea.

Înainte de orice, ar trebui observat un lucru simplu, pe care cei care cunosc persoanele aflate de o parte sau de alta a baricadei îl știu foarte bine: simpatiile politice ale acestora sunt limpezi. Apărătorii Ordonanței Șuteu sunt simpatizanți, mai ales, ai USR și, parțial, PNL (și nu este vorba, aici, despre bârfe, ci despre susțineri asumate în public) și inamici ai PSD. De partea cealaltă se află, este adevărat, și câțiva prieteni ai PSD, dar, mai ales, inamici ai USR. Politica însă nu este totul, evident. În spatele acesteia se află interesele financiare ale celor două grupări, care s-au simțit favorizate sau, dimpotrivă, defavorizate de prevederile OG 39/2005. Mai exact, este vorba despre Fondul cinematografic și despre modul în care ar urma să se renunțe la politica creditelor (stabilită în 2005), pentru a se reveni la o prevedere de dinainte de 1995, aceea a subvențiilor. Și aici intrăm pe teritoriul unor dezbateri care se pot întinde pe luni de zile de acum înainte: filmul românesc a obținut în ultimii 12 ani mai multe succese remarcabile în fața criticii internaționale. Cu toate acestea, încasările interne au scăzut, iar numărul de intrări la filmele românești este, în continuare, într-un curent descendent. Filmul românesc a redevenit important pentru elita culturală națională, dar este masiv neglijat de marele public. Cum pot fi remediate toate acestea? Acordăm subvenții sau rămânem la credite? Nu vom avea un răspuns imediat, dar, cel puțin, problema va rămâne în atenția legiuitorilor și, să sperăm, a Ministerului Culturii și Identității Naționale.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.