CULTURA SPECTACOLULUI
FITS 2017. „Totul e să fii pregătit!”
Cristina Giurgea
Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 24 (580), 22 iunie 2017
EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/06/sumar-nr-24-2017/
PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_580_24.compressed.pdf
O colivie enormă păzită de îngeri de piatră – ca o sală de aşteptare închisă, dar transparentă. Un călător nici obosit, nici odihnit, ci mai degrabă pregătit. O bancă pe care se poate aştepta, aştepta, şi iar aştepta. Dintr-o valiză scoate un ceas, câteva cărţi şi o sticlă de vodcă. Am ajuns aici, am timpul, poezia şi uitarea. Toate la un loc – într-o valiză. „Totul e să fii pregătit!”, cum spune Shakespeare. Dar pentru ce?
Aşa apare Baryshnikov la începutul spectacolului, ca un călător în neant, fără identitate. Se aşază pe banca din faţa decorului şi declanşează un miracol. Rareori ai ocazia să vezi o întâlnire atât de fericită între artişti. Când poezia întâlneşte teatrul se întâmplă mai rar să vezi o armonie şi mai degrabă te aştepţi la confruntare. Una dintre ele câştigă, domină. Însă ce este cu adevărat excepţional în spectacolul lui Alvis Hermanis ţine de întâlnirea reală dintre cele două. Aici se respiră acelaşi aer, un gest naşte un vers, pâlpâitul unui bec anunţă următorul poem, înregistrările de pe fundal ale poeziilor lasă loc dansurilor, gesturilor şi privirilor. Totul e delicat şi fragil, iar poezia respiră liberă.
„Brodsky/Baryshnikov” e un one-man show, cu texte din poezia lui Iosif Brodsky, în regia lui Alvis Hermanis, regizor şi dramaturg leton, iar decorul este semnat de Kristine Jurjane. Concepţia este legată de prietenia profundă dintre poetul Iosif Brodsky şi dansatorul şi coregraful Mikhail Baryshnikov. Cei doi s-au întâlnit la New York în 1974, iar prietenia dintre ei a durat până la moartea lui Brodsky în 1996. Produs de New Riga Theatre din Letonia, „Brodsky/Baryshnikov” s-a născut ca un omagiu pe care Hermanis şi Baryshnikov i-l aduc poetului şi prietenului lor. Spectacolul are ca element central poezia, atent aleasă de regizor şi interpretată de Baryshnikov, care, în mod neaşteptat, nu dansează atât de mult în spectacol, cât are rolul unui actor-dansator care recită şi completează prin gesturi şi acţiuni universul fascinant al lui Brodsky.
Onestitatea lui Baryshnikov este cel mai covârşitor lucru. Nu îl putem identifica, nu este nici actor, nici dansator, nici interpret. E un vehicul prin care poezia lui Brodsky trăieşte, devine vie în teatru. Un regizor poate să aleagă să ilustreze poezia, să o completeze scenic sau să îi foreze sensurile ascunse, însă Hermanis alege să facă ceva complet neaşteptat. O lasă să domine, să fie cel mai puternic semn teatral, să răsune, spusă sau înregistrată. Limba maternă a poeziei aduce un plus spectacolului, iar această alegere se transformă într-o triplă experienţă: teatrală, poetică şi muzicală. Muzica vine din poezia rostită în limba ei originală, în limba mamă care este şi pentru Brodsky şi pentru Baryshnikov un semn al exilului şi al îndepărtării de propria identitate. Uneori tonul este nostalgic, alteori e dur. Însă întotdeauna răsună o Rusie pierdută, un tărâm dorit, dar dispărut, după care se tânjeşte.
Prietenia dintre el și Brodsky e descrisă de Baryshnikov ca un moment de cotitură în viața lui. Acest spectacol este un omagiu al prieteniei și al schimbului artistic, al întâlnirii între două suflete care au avut o întreagă lume în comun. Simplitatea și intimitatea sunt două calități pe care nu numai că le vedem rar în teatru, dar chiar există pericolul ca spectatorul nici să nu le mai observe.
„Brodsky/Baryshnikov” este o experiență care te obligă să îţi depăşeşti statutul de spectator. Încă de la primele rostiri ai senzația că asişti la un dialog intim, la o discuție care nu e destinată unui public, ci îţi este permis accesul numai ţie. Într-o sală plină de oameni, fiecare trăieşte ceva al lui, condus de gesturile şi mişcările lui Baryshnikov. Cei de lângă tine dispar, se depăşeşte graniţa teatrului. Rămân doar tăcerile lăuntrice ale fiecăruia dintre noi acompaniate de ecoul infinit al poeziilor pline de durere şi sublim ale lui Iosif Brodsky.