România nu este adusă în volum sub forma naţionalist complexată a «fascinantei şi eternei Românii», ci este integrată în concertul naţiunilor de pretutindeni.
„Cristian Preda, sub amprenta estetică, transmite un discurs politic şi o opţiune filozofică. Proiectul cărţii este astfel atât artistic, cât şi politic. Mesajul e simplu: afirmativ – toţi oamenii sunt egali şi manifestă aceeaşi matrice generică oriunde şi oricând – şi polemic, politica şi discursul diferenţei sunt de evitat. Deşi umanitatea este diversă la suprafaţă, ea se menţine, în structura sa de adâncime, ca o victorie a perenităţii. Portretele aduc în prim-planul compoziţiilor esenţa umană şi aceasta este ceea ce unifică peisajul geografic eclectic. Fotografiile din România sunt egale cu cele din Madagascar sau din New York. România nu este adusă în volum sub forma naţionalist complexată a «fascinantei şi eternei Românii», ci este integrată în concertul naţiunilor de pretutindeni. Oamenii şi străzile din România nu sunt nici mai mult, nici mai puţin umane sau mai surprinzătoare decât în alte părţi. Civilitatea este un dar universal iar ceea ce poartă eticheta României este un item cu statut egal faţă de altele ce se înscriu în serie.” – Mircea Deaca, „Arta lui Cristian Preda şi minima moralia”.