Nicu Ilie:
Listele marilor maeștri ar putea fi suplimentate cu minim două nume: Hubble și Landsat. Aceste două semnături apar pe imagini realizate cu o măiestrie ieșită din comun. La granița dintre știință și artă și dintre realism și abstract, astrofotografia are deja sute de capodopere ce pot fi admirate deopotrivă de entuziaștii lui Einstein și de fanii lui Duchamp.
Hubble – telescopul, nu astronomul – are și o biografie demnă de un mare maestru, cu o traumă ce i-a marcat primii ani de viață, apoi o recuperare spectaculoasă, ani de muncă sagace și, acum, la bătrânețe, la împlinirea a 26 de ani, trăiește o viață dedicată artei. Mai mult sau mai puțin.
Telescopul Hubble s-a născut cu strabism. Ceea ce, pentru un telescop, e o boală mortală. Afecțiunea sa a fost diagnosticată abia după lansare, la primele imagini pe care le-a transmis din spațiul cosmic. S-a dovedit apoi că de vină era „cristalinul” telescopului, oglinda amplă de 2,4 metri, finisată cu o precizie de 10 nanometri (echivalent cu diametrul unei spirale ADN; la această scară, firul de păr e gigantic: de 80.000 de ori mai gros). Șlefuirea oglinzii era perfectă, dar curbura ei era greșită, ceea ce făcea ca imaginile de mare precizie să se vadă încețoșate. Proiectul costase deja 4,7 miliarde de dolari, iar la această sumă readucerea satelitului pe pământ și înlocuirea oglinzii cu una corectă nu era printre opțiuni. După trei ani de imagini bolnave, telescopul a fost reparat pe orbită, nu prin înlocuirea oglinzii defecte, ci prin înlocuirea camerei foto cu una proiectată cu același defect, dar de semn contrar. Iar ce a urmat a intrat deopotrivă în istoria artei și în istoria științei.
Telescopul Hubble muncește meticulos. O imagine publicată de NASA este, adesea, compusă din zeci de imagini succesive luate de camera telescopului, uneori în decurs de minute, alteori în decurs de ani. Această tehnică de suprapunere a imaginilor a devenit astăzi una uzuală, din moment ce și camerele foto pentru amatori au opțiune de peisaj nocturn realizat din suprapunerea a 4 cadre succesive, fiecare dintre ele subexpuse, dar, prin suprapunerea luminilor și culorilor, imaginea finală e clară și luminoasă. Primele capodopere transmise de telescop au apărut abia după 15 ani de activitate. Câteva dintre aceste imagini sunt uluitoare. Cum NASA le pune gratuit la dispoziția publicului (în scop educativ și non-comercial), cadrele se bucură de o largă popularitate și de o largă expunere, căpătând titluri artistice precum „Stâlpii cerului”, „Creșa de stele”, „Muntele mistic”, „Capul de cal”, „Nebuloasa Carina”, „Nebuloasa Bubble”, „Galaxia Whirlpool”.
Marele avantaj al lui Hubble, față de toate celelalte telescoape, este că amplasarea în spațiu îi permite să evite „zgomotele” provocate de luminile și atmosfera pământului, iar imaginile sunt limpezi, luminoase și profunde. Totuși, în pofida dificultăților, există fotoastronomi care, folosind inteligent camere foto profesionale, reușesc să facă de pe pământ fotografii spectaculoase ale unor fenomene sau corpuri cosmice, diversificând conceptul de peisaj cosmic și alimentând blogurile și site-urile specializate cu imagini de foarte bună calitate – tehnică și artistică. Revista „Space.com” face un top 100 anual al acestora.
Pătratele Pământului
Pentru astrofotografie cel mai generos corp cosmic este chiar Pământul. Artiștii au încercat de la sol, și au reușit timp de mii de ani, să îl surprindă în imagini cât mai expresive. Începând cu 1968, peisagistica a căpătat un sens nou după ce sateliții orbitali au început să transmită imagini de la mare altitudine. Utilitatea inițială a fotografiilor a fost militară, apoi cartografică și geodezică, dar unele dintre imagini erau atât de spectaculoase încât au început să fie publicate ca opere în sine. Primii care au făcut-o au fost francezii din echipa sateliților SPOT, dar imaginile lor, protejate contra reproducerii, au avut un circuit restrâns.
Sateliții americani din programul Landsat au produs, începând cu 1973, mii de imagini ce pot fi catalogate ca opere de artă. Publicarea lor e acum gratuită, în scopuri educaționale, după ce prețurile inițiale erau de până la 4.400 de dolari. NASA a editat un eBook al celor mai reușite imagini, intitulat „Earth Art” („Arta Pământului”), și a lansat mai multe tipuri de aplicații smart pentru iPhone și Android. Reduse la patternuri fractalice, văile râurilor sau crestele munților seamănă cu frunze și țesuturi puse la microscop, iar zonele agricole, cele deșertice, atolii și megalopolisurile se văd, de la 705 km altitudine, ca structuri cromatice din galeria expresionismului abstract.
