CULTURA VIZUALĂ
Cântarea omului, a naturii și a spiritului întrupat în verb
Mihaela Proca
Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 16 (572), 27 aprilie 2017
EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/04/sumar-nr-16-2017/
PDF: http://revistacultura.ro/pdf/cultura16_572_web.pdf
Structură lirică, dublată de o cerebralitate acută, omul care a fost Paul Gherasim a lăsat în urmă o operă complexă, o adevărată mărturisire întru credința sa plastică, o mărturisire de încredere în puterea regeneratoare a ființei umane după modelul renașterii ciclice a naturii.
Expoziția retrospectivă, deschisă la Galeria Romană din București, între 6 aprilie și 6 mai a.c., oferă o binevenită sinteză a parcursului autorului, cel care a centrat și a marcat – prin influența lui – mai multe generații de confrați (doar o mică parte dintre aceștia au fost reuniți în cadrul grupului Prolog). Expoziția a fost organizată de către galeristul Emil Ene.
Ne permitem o scurtă observație preliminatorie la descrierea ansamblului de lucrări: tablourile în ulei pe pânză și acuarelele se pot divide – din rațiuni de ordine a prezentării și de claritate – în figurative și abstractizate; dar, în realitate, cele două fațete ale formei conviețuiesc și se întrepătrund de-a lungul carierei pictorului, la fel cum coexistă și în peisajul european, contemporan nouă, în genurile plastice (în acest sens, piața de artă germană oferă cel mai bun exemplu).
Dintre seriile/ciclurile care îl definesc pe Paul Gherasim, cele mai multe aparțin formei figurative: „Țăranul”, „Peisaje” (atât din natură, cât și urbane), „Țarini”, „Martiri”, „Flori de măr”, „Protochip” (Sf. Năframă) etc. A doua categorie de lucrări, cu forme abstractizate, în care se includ și cele aparținând letrismului – ar spune iubitorii de sonorități literare – au o pondere mult mai mică, abia la jumătate față de prima. Dintre seriile abstracte, amintim: „Boltă de lumină”, „Octogon”, „Văi de lumină”, „Logos”, „Logos și floare de măr”, „Prologos”, „Inscripție” etc. Dincolo de tematică, observăm calitatea poetică a titlurilor, a căror simplă înșiruire arată muzicalitate, simplitate și ritm.
Aflat în fața retrospectivei unui maestru, simțul/ochiul critic al privitorului are trei opțiuni: fie să-și exercite abilitățile de teoretician al limbajului plastic și să-l „traducă” pe înțelesul altora; sau să se aplece adânc, cu smerenie în fața actului creator, care îl copleșește; fie să îmbine cele două atitudini.
Din punctul de vedere al sintaxei compoziționale, Paul Gherasim utilizează numărul de aur, înțeles în evoluția acestuia, începând cu Diagrama lui Hipocrate și ajungând la cea a lui Dürer. Mai mult, perspectivele armonice ale secțiunii de aur, dezvoltate începând cu secolul al XVI-lea, sunt prezente în cadrele pictate ori desenate, atât în cele formal figurative, cât și în cele abstracte. (Nu știm dacă așa a vrut autorul sau așa a simțit că trebuie să organizeze suprafața și așa a desenat.)
O singură reprezentare umană l-a „bântuit” pe Paul Gherasim (exceptând autoportrete din anii de studiu, simbolul Feței Mântuitorului din „Protochip” ori „Cei 40 de Mucenici” din Martiri”) și anume: Țăranul. Țăranul este un arhetip („Urvater”), el însumează trăsăturile nației, suferința adunată de veacuri, oprimarea și, peste toate, puterea de a îndura, de a însămânța ogorul și regenerarea venită odată cu primăvara și rodul; Țăranul reprezintă forța, rezistența și supraviețuirea. Totodată, Țăranul, trăgându-și seva din brazdă, aduce colectivității ofranda trudei sale neostoite, oferind-o, cu smerenie, Celui de Sus. Țăranul are ipostaze diferite, în funcție de anotimpuri sau ceasul diurn, solar; el nu are nume, ci este umilul anonim, chiar și în zilele noastre. Chipul uscat, cu osatura proeminentă și ochii înfundați în orbite, silueta alungită, vânoasă și tensionată, mâinile și picioarele supradimensionate – precum, uneori, cele ale sfinților din icoane – toate acestea creează un simbol, peren precum imaginile izvorâte din „Biblie”. El este cântarea omului și a gliei, forța naturii care se regenerează. El este, totodată, cântarea spiritului care există în noi, cântarea Creatorului întrupat în cuvânt, apoi în Cristos, pentru izbăvirea noastră. Temele „Logos”, „Prolog”, precum și literele din lucrările abstracte ale lui Paul Gherasim își au obârșia în felul său de a înțelege lumea.
Lirismul este subiacent paletei cromatice a pictorului, vizibil în tușele de pensulă: rapide, în acuarele ori în laviuri colorate, suprapuse. Experimentând amestecul cromatic, pictorul nu a fost mulțumit de rezultat și a acoperit cu laviuri cu alb, în straturi suprapuse. Pânza lasă la vedere textura, adesea fiind mai aspră, provenind și de la steaguri (prapuri), reutilizate. Cromatica restrânsă – adesea în aceeași gamă, fie rece sau caldă, fie din nonculoarea alb – conferă o transparență aparte, care cere lumină multă spre a fi vizibilă. Gherasim a folosit amestecul culorilor primare și secundare, obținând suma acestora, albul pur și transparent, lumina cosmică, a cărei vibrație cromatică însumează toate vibrațiile și lungimile de undă din spectrul solar.
Lucrările din expoziția retrospectivă, provenind dintr-un interval de peste cinci decenii de activitate, sunt unitare, semn că pictorul fost consecvent cu sine, de-a lungul întregii sale cariere lăsate în urmă… Opera lui Paul Gherasim este un exemplu, un model de picturalitate în stare pură, precum și o vedere asupra lumii, venită din interior.
După plecarea lui Gherasim, Paul și Marin, spirala solară – deopotrivă a timpului și a spațialității, precum și spiritul sacru și cuvântul care îi dă forma – își continuă drumul ciclic, asemănător naturii, și renaște ritmic, în pași bătuți în horă de Călușari.