Școala de la Baia Mare, una dintre cele mai importante și influente grupări artistice românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea (în perioada 1896–1914), a luat naștere ca o colonie de artiști în nordul Transilvaniei, sub influența culturală a Imperiului Austro-Ungar. Acești artiști, profund inspirați de curentele postimpresioniste și de modernismul european, au revoluționat arta românească prin explorarea temelor precum peisajul natural, viața rurală autentică și portretul psihologic.
Expoziția retrospectivă „130 de ani de la Școala de la Baia Mare”, organizată la Centrul Maghiar din București – Institutul Liszt, reunește o selecție reprezentativă de lucrări care evidențiază moștenirea artistică deosebită a acestei școli, contribuția sa majoră la modernizarea artei românești și influența durabilă asupra generațiilor ulterioare.
Vezi cronica Arta băimăreană 130 — raport de la o aniversare care refuză să stea la muzeu
Cu ocazia expoziției, Modernism.ro, partener al proiectului, a realizat un amplu reportaj documentar.
În cadrul proiectului editorial „10 curatori în expoziții din România”, produs de Modernism.ro istoricul de artă Cosmin Nasui vizitează expoziția „Arta băimăreană 130 (1896–2026) – Artiști contemporani”, realizată de Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar în parteneriat cu Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», celebrând cea de-a 130-a aniversare a coloniei de pictori din Baia Mare.
Un dialog profesional cu Strébeli Róbert, curatorul expoziției, director al Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» și Kósa András László, director, Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar București, care urmărește dinamica artei produse la Baia Mare după al Doilea Război Mondial, după principiile coloniei întemeiate în 1896: lumina ca subiect, motivele orașului, practica plein air-ului.
Sunt analizate lucrările profesorilor Liceului de Artă din anii 1990, diversificarea tehnicilor după 1960 dincolo de pictură, către sculptură, ceramică și sticlă, precum și cazurile de recuperare ale unor artiști marginalizați. Un fir important al discuției îl reprezintă difuzia acestui centru artistic în alte spații, de la contribuția băimăreană la formarea școlii de pictură de la Cluj până la carierele internaționale ale artiștilor formați acolo, alături de problema concretă a unui muzeu care nu își mai poate achiziționa proprii artiști.