EDITORIAL
Lumi paralele
George Apostoiu
Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 22 (578), 8 iunie 2017
EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/06/sumar-nr-22-2017/
PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_578.compressed.pdf
Maniera în care a fost regizat primul turneu oficial al preşedintelui Donald Trump în afara graniţelor Statelor Unite rămâne o probă elocventă că echipa republicană instalată la Casa Albă urmăreşte să compatibilizeze cât mai rapid posibil programul electoral cu faimosul concept „America first”. Turneul de nouă zile a început în Orientul Mijlociu cu rezultate surprinzător de bune şi s-a încheiat printre aliaţii europeni cu dezamăgiri evidente. Rar s-a văzut până acum ca un preşedinte american să absenteze de la Casa Albă atâta timp.
Un bilanţ discutabil
În era Trump, SUA intră cu ambiţia de a se manifesta cu autoritate încă şi mai sporită ca primă putere mondială. Rezultatele turneului nu sunt pe măsura aşteptărilor aliaţilor europeni. Îşi face loc o ciudată impresie că trăim în lumi paralele. La summit-ul NATO, decomplexat încă, preşedintele Trump le-a reamintit partenerilor, fără menajamente, că, dacă vor securitate, trebuie să participe la cheltuielile Alianţei. La reuniunea G-7 de la Taormina-Sicilia a prelungit, în stil propriu, suspansul în privinţa respectării Acordului de la Paris în problemele schimbărilor climaterice pentru ca, după o săptămână, să înlăture orice surpriză şi să decidă retragerea Statelor Unite din Acord. În Orientul Apropiat, Trump s-a asigurat de loialitatea Arabiei Saudite şi a reînnoit Israelului garanţiile de protecţie. În discuţiile cu Abbas, preşedintele palestinienilor, şi-a mai clarificat bizarele cunoştinţe de istorie a Palestinei. La Vatican, după audienţa la ,,Papa săracilor”, ,,miliardarul american” şi-a luat rămas bun aruncând peste umăr vorbe care stârnesc derută: ,,Mă voi gândi la ce mi-aţi spus”. Ce să-şi fi spus cei care, cu un an în urmă, păreau locuitori de pe planete diferite? Papa afirma că ,,acela care ridică ziduri (la graniţa cu Mexicul, n.n.) nu este un credincios”, iar ,,necredinciosul” îi replica înverşunat: ,,Este ruşinos ca un responsabil religios să pună la îndoială credinţa unei persoane”.
Concluzii limpezi nu pot fi trase nici în privinţa contactelor cu aliaţii, turneul punând la încercare serioasă cancelariile europene. Mărul discordiei l-a oferit refuzul preşedintelui american de a înţelege, ca şi europenii, spiritul art. 5 al Tratatului NATO privind securitatea colectivă. Mâhnire a produs şi uşurinţa manifestată prin renunţarea la un acord internaţional, cel privind clima, semnat deja de Administraţia Obama. De aici, un sentiment firesc de nesiguranţă pe care cancelarul Angela Merkel nu l-a mai ascuns. ,,Epoca în care fiecare puteam conta unii pe alţii este aproape revolută. Asta îmi spune experienţa mea din ultimele zile… Bineînţeles, trebuie să rămânem prieteni cu Statele Unite, cu Regatul Unit, să avem, unde este posibil, relaţii de bună vecinătate cu Rusia. Dar, ca europeni, trebuie să luptăm noi înşine pentru viitorul şi destinul nostru”. Sentimentul de abandon clamat grav de doamna Merkel nu trebuie pus numai pe seama campaniei electorale din Germania, ci, mai degrabă, pe necunoscutele strecurate de preşedintele Trump în rândul aliaţilor.
Macron redeschide dialogul cu Putin
Imediat după încheierea turneului lui Trump, Emmanuel Macron l-a invitat pe Vladimir Putin la Versailles pentru a participa la ceremoniile de marcare a 300 de ani de la stabilirea ,,relaţiilor de prietenie franco-ruse”. Stabilirea acestora se întâmpla în 1717, în vremea lui Petru cel Mare. De atunci…
Observatorii socotesc invitarea preşedintelui rus o iniţiativă diplomatică iscusită şi oportună. Un diplomat rus la Paris a declarat că, pentru Rusia, ,,Franţa este mai importantă decât Germania şi Statele Unite”; istoria relaţiilor dintre Paris şi Moscova îndreptăţeşte o astfel de concluzie. Noul preşedinte francez caută o formulă care să aşeze Franţa într-o perspectivă europeană apropiată de gândirea gaullistă. O face obligat (şi) de realitatea că statele membre ale Uniunii Europene nu reuşesc să aibă poziţii comune în chestiuni majore precum reforma, securitatea şi apărarea, raporturile cu vecinii. Sub preşedinţia lui Hollande, relaţiile ruso-franceze au fost mai degrabă reci. Macron a pregătit opinia publică pentru o privire nouă asupra colaborării cu Kremlinul. ,,Voi avea un dialog exigent cu preşedintele Putin”. După ce l-a avut, a confirmat că ,,multe dintre problemele internaţionale nu pot fi rezolvate fără Rusia”. Nu a fost vorba de concesii, nici de o parte, nici de alta, ci de clarificări. La Palatul Versailles, discuţiile cu oaspetele s-au axat pe probleme ardente: terorismul, Siria, Ucraina. Interesant, totuşi, că în privinţa războiului din Siria, Macron nu a mai reclamat înlăturarea lui Assad ,,ca precondiţie a oricărei discuţii asupra viitorului politic al acestei nefericite ţări”. S-a limitat să precizeze că, în cazul folosirii armelor chimice în Siria, Franţa va recurge la represalii. Putin a amintit că Rusia a investit mult pentru a inventa un mecanism de lichidare a armelor chimice, vrând astfel să împărtăşească, fie şi indirect, opinia francezului. În problemele celuilalt subiect care necesita clarificări, Ucraina, cei doi preşedinţi au convenit că pentru deblocarea crizei ,,formatul Normandia” (Germania, Franţa, Rusia şi Ucraina) asigură un bun cadru de negocieri; pentru activarea acestuia este nevoie de voinţă politică şi de dialog. Despre Crimeea să nu fi fost vorba? ,,Am avut un dialog franc şi sincer”, a spus Macron la conferinţa de presă, ceea ce înseamnă că divergenţele nu au fost ocolite.