În Europa, capitalele au o importanță demografică, economică și culturală majoră, dar rolul lor variază mult de la o țară la alta. În state mici precum Luxemburg sau Malta, peste 80% din populație trăiește în capitală, ceea ce face ca aceasta să domine complet viața națională. În schimb, în țări mari și descentralizate, precum Germania sau Spania, capitalele adună sub 20% din populație, iar alte orașe mari contribuie semnificativ la echilibrul economic.
În România, Bucureștiul concentrează doar aproximativ 9–12% din populație, dar generează un sfert din PIB și atrage cea mai mare parte a investițiilor străine. Astfel, deși nu este o capitală „supraaglomerată” demografic, are o influență economică și culturală disproporționat de mare față de restul țării.
Infografie preluată prin intermediul Brilliant Maps.
Dintre statele cu o populație semnificativă, cele mai mari procente ale locuitorilor capitalei la nivel național sunt în Irlanda, Danemarca, Grecia, Ungaria, Austria și Finlanda, unde aproximativ o treime dintre cetățeni locuiesc în capitală. La polul opus se află Elveția, Germania, Italia și Turcia.
Comparativ, în China sau India capitalele au un rol politic dominant, dar nu concentrează majoritatea populației sau a economiei naționale, existând numeroase alte metropole de talie similară. În SUA, Washington D.C. are o importanță exclusiv administrativă, fără o pondere notabilă în economie sau demografie, rolul economic fiind preluat de orașe precum New York sau Los Angeles.
În concluzie, capitalele europene sunt adesea motoare economice și culturale ale țărilor lor, iar gradul lor de influență reflectă atât mărimea și structura statului, cât și nivelul de centralizare politică și economică. România, ca multe alte țări din Europa Centrală, se remarcă printr-o capitală economic dominantă, dar cu o pondere demografică moderată, semn al unei dezvoltări încă puternic concentrate în jurul centrului administrativ.