Jurnalistul Radu Pircă a publicat o interesantă și amuzantă istorie a „acronimiei la români”. Plecând de la câteva exemple șocante de nume de instituții de azi – OAMGMAMR, ANSPDCP, PLMSTF – articolul de pe Substack panoramează excesul de abrevieri, acronime și sigle în diverse perioade din istoria României (inclusiv unele inventate de Caragiale pentru a ironiza același exces păstrat până azi).
citește articolul de pe Substack
fragment:
Inițial am crezut că păcatul acronimiei a fost adus la noi de sovietici, odată cu cel al turnătoriei. Fascinația bolșevică pentru abrevieri și cuvinte compuse nu a fost, cred, egalată până azi. Ceea ce specialiștii au numit „revoluția lingvistică” iar Orwell, „newspeak”, a dus la crearea unor monstruozități precum „voenmor” (marinar din marina militară) sau ”stenkor” (corespondent la gazeta de perete); poate ușor excesiv a fost termenul ”informatdeluțusasnabarmzap” (direcția de informații a administrației reprezentantului extraordinar al Sovietului pentru apărarea muncitorilor și țăranilor pentru aprovizionarea Armatei Roșii pe frontul de vest). Nu pot nega că unele dintre creațiile revoluției lingvistice sovietice au devenit faimoase – agitprop, komsomol, NEP, Ceka. Bulgakov ne-a lăsat ”Pampuș” (monumentul lui Pușkin), iar Maiakovski, ”sâdkom” (amantă de comisar). La noi îmi vin în minte perimatul ”gostat” și deloc perimatul ”aprozar”.
