Pro-europenismul (sau atitudinea pro-occidentală, care, până foarte recent, erau sinonime), încă nu este perceput ca o realitate curentă, ci fie ca un deziderat, fie ca o ideologie. Această modalitate de a ne raporta la Uniunea Europeană, din care facem parte, ca la o entitate externă, tranzacțională și negociabilă, reprezintă o mare problemă de percepție. Ea are urmări directe în asumarea politicilor publice și în dinamica politică în ansamblul său, dar și asupra discursului politic și a modului cum ne raportăm la acesta.
Sociologul Remus Ștefureac scrie:
Suntem de aproape 20 de ani membri ai Uniunii Europene. Mă întreb, oare când vom depăși această mentalitate provincială în care ne raportăm la UE ca la o entitate exterioară, ca la un partener extern.
Nu, Uniunea nu este un partener exterior nouă! După 20 de ani în familie, poate că a venit timpul să începem să ne comportăm altfel pentru că Uniunea Europeană suntem noi! Şi dacă vrem să evitam riscul euroscepticismului, trebuie să construim această percepție a apartenenței demne, organice la UE. Iar despre noi putem spune și bune și mai puțin bune. Chiar și de ziua noastră, de ziua Europei.
Când, în discursul de ziua națională a României, Nicușor Dan a spus „România este o țară coruptă”, în care „sistemul de educație e slab”, iar „sistemul de sănătate e departe de unde ar fi putut să fie”, invitând apoi la „coborârea nivelului vocii” ca „să discutăm calm și cu echilibru problemele pe care societatea noastra le are și să încercăm să ne ascultăm unii pe alții dincolo de zgomotul inevitabil”, aceeași bulă astăzi supărată, l-a făcut atunci erou. Critică fost atunci cealaltă bulă, cea care poartă cocarda tricoloră țipătoare in piept pe post de portavoce propagandistică. Nu ne plac discursurile patriotarde, găunoase până limita suportabilității despre România, dar le dorim livrate pe acest calapod despre UE. Și invers.
Oricât ar fi de supărați și unii și alții, oricâtă polarizare ar fi între noi, mă încăpățânez să cred că marea majoritate a românilor și a europenilor sunt oameni care preferă moderația, echilibrul și construcția în locul abordărilor radicale, hiper-ideologizate, de un rit sau altul.
articol publicat pe Informat.ro