Dacopatia – termen impus de scriitorul Dan Alexe – constă în idealizarea poporanistă a unor episoade din istorie, prea puțin cunoscute și interpretate cu un maximum de diletantism.
Regizorul și cascadorul Vali Albinetz sesizează ridicolul manifestațiilor ultranaționaliste cu bărbați îmbrăcați în ie și ițari și face câteva precizări necesare.
Vali Albinetz:
Azi multă lume — mai ales militanții AUR și alți „daci liberi” — cred că bunicii noștri umblau în ie și ițari.
Aici e poza cu bunicii mei tineri, cu familia extinsă. 1918. Cu bunica, la 17 ani, prin 1916.
Nimeni nu e în ie. Nimeni în ițari.
N-am văzut astfel de poze în familia mea. Nici la vecini, prin sat. Oamenii voiau să se îmbrace modern. Ca la oraș. Ca la capitală.
În sat erau trei magazine — prăvălii, le zicea bunica. Găseai fructe exotice. Prin anii ’20, ’30, ’40. Când mi-a povestit asta, în anii ’70, în comunism, mi s-a părut de basm.
Cumpărau stofe englezești. Își făceau haine la comandă, la croitorul din oraș. Pantofi și ghete. La comandă. Bunica avea corset. Fiecare țăran avea cel puțin un rând de haine bune — nuntă, botez, biserică, cimitir.
Nu ie. Nu ițari.
Dimitrie Gusti a trecut prin satele din Moldova. În unele n-a găsit nici urmă de costum tradițional. N-a găsit muzică populară. Oamenii se distrau ca la oraș.
vezi în contextul original, cu imagini: