Perplexitatea celor care văd cum minciunile, teoriile conspirative și dezinformările sunt propagate deliberat în online nu scade, la fel cum nu scade nici ritmul în care ele circulă. În acest context, Lina Năstase propune un text scris simplu și accesibil, care descrie concret dimensiunile și cauzele fenomenului. Pornind de la propria experiență de a explica, cu răbdare și argumente, mecanismele manipulării, autoarea ajunge la o întrebare incomodă: cât din această vulnerabilitate ține de frustrări reale și cât de o opțiune personală? Recomandăm articolul, prezentat mai jos, pentru claritatea observațiilor și pentru felul în care mută discuția de la explicații sociologice spre responsabilitatea individuală.
fragmente:
Până acum, am tot încercat să le explic oamenilor – cu calm, cu argumente, ca la școală – cum funcționează propaganda de tip KGB. Le-am povestit de celebra Fabrică de troli de la Sankt Petersburg. Le-am arătat, pas cu pas, rețeta psihologică prin care sunt manipulați: cum li se ia patriotismul curat și nostalgia, cum sunt transformate în ură împotriva UE, apoi în ură împotriva Ucrainei și, la final, pac! – o dragoste subită și inexplicabilă pentru Putin.
Am demontat minciuni despre UE de-a dreptul penibile. Am explicat că nimeni nu ne bagă gândaci în sarmale cu forța și că n-o să ne oblige nimeni copiii să devină roboți sau gay. Am „plâns” sincer alături de românii mei când am văzut corupția din ultimii 36 de ani, patronii care își bat joc de oameni pe minimul pe economie, averile nesimțite făcute din contracte cu statul și băieții deștepți care au salarii mai mari decât regii Spaniei (unde locuiesc eu acum). Am înțeles, inițial, cum manipularea a șters creiere pe fondul acestor frustrări reale.
Dar în 2026, când ai internet în buzunar și tehnologia lumii la un click distanță, să continui să împrăștii minciuni idioate fără să verifici nimic… asta nu mai e doar „frustrare”. (…)
E fascinant cum, în timp ce România începe – în sfârșit – să meargă spre bine (cu autostrăzi noi, cu litoralul și stațiunile pline ochi, cu restaurante de lux unde la fițe și snobism nu ne întrece nimeni), o masă de oameni vrea să tragă țara nu 80 de ani înapoi, ci direct în brațele extremismului și ale violenței.
Vestea bună? Încă mai există oameni simpli în România – oameni fără doctorate, dar cu un bun-simț nativ – care deschid ochii, gândesc critic și refuză să pună botul la toate mizeriile. Asta îmi arată că se poate. Că e o alegere.
textul integral: