Numărul de articole științifice a avut o creștere explozivă după apariția modelelor publice AI. Așa cum observă sociologul Adrian Hatos, cercetătorii au devenit mult mai productivi. În parte dintre aceste cazuri nu este vorba despre fraudă, ci despre utilizarea legitimă și transparentă, conform regulilor și normelor acceptate. Însă această creștere enormă pune sub presiune sistemul peer-review de validare a articolelor științifice care urmează să fie publicate.
Devenit în ultimii ani o aproape o industrie de sine stătătoare, segmentul publicațiilor științifice este pus sub presiune pentru verificarea articolelor, pentru selecția programului editorial și pentru a asigura relevanța și vizibilitatea studiilor publicate.
Adrian Hatos:
Tot despre știință, vă anunț că suntem în plină apocalipsă a modelul de cercetare bazat pe peer review.
Pe scurt, de când cu AI-ul (epoca chatGPT), cercetătorii au devenit incredibil de productivi, și nu doar cantitativ.
Am citit toții despre profesorul de la Universitatea din Chicago care a scris peste 250 de articole și 14 cărți în 2026, și recunoaște că a făcut-o cu AI.
Un studiu publicat în Organization Science (editoriat/analiză din 2026) a analizat evoluția volumului lunar de articole depuse. În perioada post-ChatGPT (2024–2025/2026), revista a înregistrat o creștere cu 42% a manuscriselor trimise spre publicare comparativ cu perioada anterioară. Prin comparație, creșterea temporară de din timpul pandemiei COVID-19 a fost de doar 20%. Situația este probabil similară la toate marile jurnale.
O tendință similară ne arată și graficul Alinei Botezat privind aplicațiile pentru bursele Marie Curie ale Uniunii Europene destinate tinerilor cercetători.
AI-ul a eliminat o bună parte din barierele și diferențele de acces la expertiză și capacitate administrativă care diferențiau cercetătorii până acum și întrețineau ierarhiile existente. Vă dați seama că jurnalele, organizatorii de competiții de proiecte și conferințele sunt asfixiate de numărul mare de aplicații. Durata evaluărilor crește, consistența lor probabil scade, și probabil că utilizarea AI-ului în evaluare sporește odată cu cea a numărului de lucrări de evaluat.
Părerea mea este că actualul sistem de publicare – cu revieweri voluntari/binevoitori nu are cum să mai funcționeze în felul în care a mers până la apariția chatGPT. Și nici ierarhiile bazate pe număr de publicații, factori de impact și h nu mai pot fi tratate la fel.
Ce credeți, cum va evolua lumea asta a publicațiilor și a ierarhiilor academice?
Dezbaterea este deschisă pe pagina personală a autorului. Printre soluțiile deja propuse se găsește și organizarea de interviuri deschise, adversiale cu autorii, similare susținerii tezelor de doctorat.