„Primul clişeu care îţi vine în minte este că Afrim e genul de artist în locul căruia vorbesc spectacolele. […] În primă instanţă, impresia că nu ai aflat nimic, că tot ce era mai important a rămas bine camuflat poate fi dezamăgitoare pentru interlocutor.”
„Ce se ascunde în spatele celui ce produce când aclamaţii, când imprecaţii? Mărunţel de statură, cu păr roşcat de irlandez, cu perciuni şi maxilare pronunţate, Radu Afrim reprezintă suma tuturor contradicţiilor. În privirea lui albastră se ghicesc straturi succesive de fragilitate. […] Primul clişeu care îţi vine în minte este că Afrim e genul de artist în locul căruia vorbesc spectacolele. […] În primă instanţă, impresia că nu ai aflat nimic, că tot ce era mai important a rămas bine camuflat poate fi dezamăgitoare pentru interlocutor. Cheia e să nu aştepţi aserţiuni cu morgă, ci să te mulţumeşti cu ceea ce tipul acesta de retorică te lasă să presimţi. De altfel, în interviuri, regizorul însuşi a insistat pe faptul că la «show-urile» lui publicul nu trebuie să gândească. Doar să simtă! Aici, probabil, se şi găseşte secretul succesului la toate categoriile de audienţă. Căci, atât vulnerabilitatea extremă, cât şi jemanfişismul din dialog se transmit «ad litteram» în spectacole.” – Cristina Rusiecki, „Radu Afrim. The Fabric of Fragility”
Conferinţa susţinută de criticul de teatru Cristina Rusiecki a adus în discuţie mecanismele creaţiei care l-au făcut pe Radu Afrim un regizor pe cât de controversat la debut, pe atât de apreciat ulterior. Invitaţii săi la Muzeul Suţu au fost atât regizorul, cât şi actori care au jucat în spectacolele montate de acesta.
Conferinţa a fost prilejuită de apariţia în limba engleză a volumului „Radu Afrim. The Fabric of Fragility”, în traducerea lui Samuel W. Onn şi Eugen Wohl, cu o prefaţă semnată de Dieter Topp, preşedintele Fundaţiei germane KulturForum Europa şi o postfaţă semnată de Cristiana Gavrilă. Autoare a volumului, Cristina Rusiecki este critic de teatru şi jurnalist cultural. A scris cronică de teatru în „Adevărul literar şi artistic”, „Cultura”, „Observator cultural”, „Cuvântul”, „Time Out”, „Artactmagazine.ro”. În 2012, a publicat volumul „Radu Afrim. Țesuturile fragilităţii”, (Editura Tracus Arte, Bucureşti), iar în 2013, volumul „Despre dictatori şi alţi demoni. Iulius Caesar. Jurnal de repetiţii” (Editura ATENT, Teatrul Naţional Timişoara).
