Sari la conținut

Ilegal, imoral şi îngraşă, de Mădălina Firănescu

CULTURA SPORTULUI

Rubrica IN CORPORE SANO

Ilegal, imoral şi îngraşă

Mădălina Firănescu

 

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 6 (562), 9 februarie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/02/sumar-nr-6-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/cultura_562_web.pdf

 

Scandalul momentului în sportul autohton e legat de mafia pariurilor. La comanda acesteia, se pare, câţiva arbitri români de fotbal s-au dat drept turci, sloveni sau bulgari şi, conducând deghizaţi meciurile unor echipe din Liga I aflate în stagii de pregătire în Cipru şi Turcia, ar fi încercat să influenţeze rezultatul. Cristian Catană, prezentat ca fiind bulgar la partida Astra – Pogon Szczecin, scor 1-3, a dictat două penalty-uri aiurea, câte unul pentru fiecare echipă. Jucătorii Astrei s-au prins că e ceva în neregulă şi fie au executat lovitura în dorul lelii, fie au şutat dinadins pe lângă poartă. La fel au procedat şi polonezii. „A fost mizerabil! Sunt mizerii care se întâmplă”, a comentat antrenorul Marius Şumudică, un împătimit al pariurilor oficiale, care i-au şi atras anul trecut două luni de suspendare. Asta pentru că, deşi nu pariase pe meciurile propriei echipe, a mizat în repetate rânduri sume între 500 şi 900 de euro pe diverse partide din Liga 1, dar şi din Liga Campionilor, Europa League sau ale echipelor naţionale ale României, încălcând regulamentul disciplinar al FRF. Arbitraj trucat s-a constatat şi la amicalul CFR Cluj – FC Ufa, unde centralul Dan Petre figura drept… sloven, dar şi la întâlnirea câştigată de FC Botoşani cu 3-0 în faţa echipei Amkar Perm, unde acelaşi arbitru principal făcea pe turcu’.

Oficialii români s-au declarat ulterior şocaţi de mascaradă, găsind caraghios faptul că au încercat, în timpul meciurilor, să comunice cu „străinii” în limba engleză! „Parcă suntem în «Țiganiada» lui Budai-Deleanu”, a răbufnit fostul arbitru internaţional Adrian Porumboiu, uluit că nişte „fluieraşi” ar putea recurge la identitate, perucă şi barbă false. Din păcate, în opinia sa, cei care au dat banii nu vor fi prinşi, ci vor fi sancţionaţi doar cei care i-au luat, fiindcă realitatea e uşor diferită de Gheena văzută de Parpangel, unde „Toate păcatele mari dă moarte/ Au şi pedepse după măsură;/ Căci prin aha şi dă ahaia parte/ Îşi ia fieşcare certătură”.

Fotbalul şi pariurile nu se întrepătrund însă de azi, de ieri. La noi în ţară, Comisia de Disciplină a Federaţiei s-a confruntat numai în 2015 cu peste 20 de meciuri dubioase, îndeosebi din Liga secundă. Alte campionate externe puternice cochetează pe faţă cu zona legală a jocurilor de noroc. De pildă în Premier League, firmele din industria pariurilor sunt predominante, în sezonul actual, pe tricourile jucătorilor, jumătate dintre cele 20 de echipe promovând nume de pe această piaţă. Spre comparaţie, în urmă cu trei-patru ani, doar 15%-25% dintre echipe aveau asemenea finanţatori, arată un studiu realizat de Statista.com. Pe lângă vizibilitate, sponsorii respectivi câştigă credibilitate şi onorabilitate, ceea ce în activitatea lor e de nepreţuit.

Un raport al Asociaţiei Europene pentru Securitate în Sport (ESSA) publicat anul trecut arată, totuşi, că nu fotbalul, ci tenisul atrage cele mai multe pariuri suspecte: 73% din total! Nu scapă de flagel nici tenisul de masă, hocheiul pe gheaţă, snooker-ul şi… cursele de ogari. În cazul tenisului, însă, lucrurile par mai simple, deoarece, pentru grupurile infracţionale care activează în branşă, e de ajuns să cumpere un singur jucător pentru a-şi asigura câştigul cu scor exact 2-0 la seturi. Şi destui sportivi cad pradă tentaţiei, ca dovadă că procurorul italian Roberto Di Martino cerea investigarea a peste 20 de tenismeni din top ATP suspectaţi de „trântirea” meciurilor. Până una-alta, au fost suspendaţi pentru diverse perioade şi amendaţi usturător italienii Potito Starace şi Daniele Bracciali, australienii Calum Puttergill şi Nick Lindahl şi francezul Constant Lestienne, cu toţii modest clasaţi la nivel mondial. Dar avem şi noi faliţii noştri, pe Mihăiţă Damian şi Alexandru-Daniel Carpen, primul scos un an din circuit pentru că a pariat pe 199 de meciuri, iar celălalt eliminat pe viaţă, după ce ar fi încercat coruperea unui coleg în 2013. Carpen şi-a recunoscut vina, dar a pretins că doar s-a interesat „din curiozitate” cum merge treaba cu câştigurile ilicite, căzând implicit sub incidenţa legii lui Murphy potrivit căreia tot ce e atrăgător în viaţă e imoral, ilegal sau îngraşă.

Există însă şi sportivi care rezistă ispitelor financiare, dar şi ameninţărilor venite dinspre mafia pariurilor. Marius Copil, cel mai bine plasat român în topul ATP individual, şi-a şters contul de Facebook după ce i s-au oferit 30.000 de euro ca să piardă un set într-un meci la Miami, ofertă urmată de avertismente de genul „venim după tine în cameră”. Mult mai speriate sunt jucătoarele, nota ziarul „Marca”, mai ales după ce, la turneul de la Madrid, un spectator care paria de pe telefonul mobil i-a strigat sportivei aflate la serviciu: „Îţi dau 5.000 de euro dacă pierzi acest game”, propunere care n-a atras măcar evacuarea turbulentului. Cum fără urmări au rămas şi telefoanele „binevoitoare” date altor fete de pretinşi ziarişti, dornici să le sfătuiască să-şi menajeze forţele în anumite meciuri. Se dovedeşte astfel că sportul cade tot mai mult în umbra lui Mamona, deşi înavuţirea rapidă are şi-un revers rezumat cu umor de fostul preşedinte francez Georges Pompidou: „Există trei căi ca să te ruinezi: femeile, jocurile de noroc şi specialiştii. Cu femeile e cel mai plăcut, cu jocurile de noroc e cel mai rapid, iar cu specialiştii e cel mai sigur”.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: