CULTURĂ ŞI SOCIETATE
Rubrica LUMEA SUB LUPĂ
Individul contemporan
Gina Stoiciu
Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 10 (566), 9 martie 2017
EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/03/sumar-nr-10-2017/
PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_566.pdf
Individul contemporan suntem noi, cei care trăim în lumea de azi. Facem parte dintr-o serie. Consumăm aceleaşi produse alimentare, vestimentare şi farmaceutice, fabricate şi distribuite de multinaţionale, cumpărăm telefoanele mobile ale câtorva mari companii planetare, suntem spectatorii aceleiaşi actualităţi şi „navigăm” pe aceeaşi planetă numerică. Trăim în spiritul epocii. Omul şi lumea, individul şi epoca sunt legate precum melcul de casa lui.
Individul contemporan suntem noi, „locuitorii” epocii. Femeie sau bărbat, cetăţean şi alegător, producător şi consumator, plătitor de taxe, spectator şi actor, agresor şi agresat, suntem aceste „voci încrucişate” care ne mişcăm într-o lume fluidă şi indiferentă. Suntem autonomi, creativi şi responsabili, dar agitaţi, obosiţi, frământaţi, plictisiţi, nemulţumiţi şi deprimaţi. Individul contemporan se declină cu o serie de ipostaze în care ne putem regăsi cu uşurinţă: individul grăbit, individul rentabil, individul numeric, individul consumator, individul deprimat, individul metafizic. Să încercăm să descriem aici ceea ce este vizibil în comportamentul nostru social.
Politicos, dar absent
La origine, politeţea era un cod de bune maniere faţă de Prinţ şi suveran. Politicosul era un fel de curtean care încerca să obţină graţii şi privilegii la Curte prin actele lui de politeţe. Astăzi, politeţea este un cod care permite individului să treacă neobservat. Individul contemporan nu este nepoliticos; politeţea s-a democratizat oarecum. Dar politeţea nu mai exprimă nici bunele maniere şi nici respectul şi simpatia pentru celălalt; ea exprimă mai de grabă dorinţa de a-l ţine pe celălalt la distanţă, dorinţa de a-ţi proteja spaţiul vital.
Grăbit, agitat şi agresiv
Individul contemporan are mereu agenda plină. El face liste peste liste şi îşi programează ziua, luna, anul şi vacanţele. Ca salariat, se simte în competiţie cu ceilalţi. Ca pieton se simte în pericol când traversează strada. Ca şofer, poate reacţiona ca o fiară ce-şi apără teritoriul, depăşeşte, claxonează şi insultă. Hipnotizat de „mulţimea psihologică”, prin natura ei invizibilă, dar impulsivă şi irascibilă, individul agitat se simte ca „un fir de nisip, într-o dună de nisip, pe care vântul îl spulberă în toate direcţiile”. În faţa computerului, la adăpostul anonimatului, ca postac, el poate fi ameninţător, vulgar şi violent.
Individul contemporan este obosit
Anchete recente spun că generaţia activă de astăzi munceşte mai mult decât generaţia părinţilor, are mai puţin timp pentru lectură, teatru şi muzee. Timpul petrecut în familie se diminuează, iar timpul pentru somn se micşorează. Somnul pare să fie ieşirea din timpul rentabil, în care trebuie să faci mai mult într-un interval mai redus. Individul contemporan este mereu „în căutarea timpului pierdut”, dar nu acel timp interior, acel timp al memoriei despre care vorbea Proust. Timpul pierdut este timpul care nu produce bani.
Singur, dar nu solitar
În metro şi pe stradă, el vorbeşte la telefon şi pare absent din spaţiul fizic în care se află. Cum orarul familiei este decalat, el mănâncă adesea singur în faţa unui scaun gol. Multă vreme tabu, masa în solitar câştigă teren. Iar când este acompaniat, individul contemporan pianotează tot timpul pe telefonul mobil, s-a învăţat să se extragă din locul în care se afla fizic. În limba lui Bill Gates, asta se cheamă „phubbing” (ignorare).
Autonom, dar branşat
În anul 2015 numărul de călători care şi-au făcut vacanţele singuri s-a dublat faţă de 2012. Individul contemporan încearcă experienţa unui „ego-trip”, nu ca o experienţă de solitar, ci de „individ conectat”. Oriunde călătoreşte singur, el este branşat pe reţelele sociale şi rămâne în contact şi cu cei apropiaţi, şi cu „comunitatea de voiajori”. Cu ajutorul unor aplicaţii pe reţelele sociale (Backpackr, Tripr), el îşi poate găsi un tovarăş de drum pentru a planifica să facă împreună o parte din traseu. Turistul plecat singur, nu îşi petrece timpul cu populaţiile locale, ci cu alţi turişti întâlniţi în drum. El face de fapt parte dintr-o comunitate de turişti. Poţi să călătoreşti singur şi să îţi faci mereu alţi prieteni de drum. Puţini sunt cei care se instalează pentru o vreme într-o comunitate locală ca să descopere o nouă cultură. În cartea „Cum să voiajezi singură când eşti mică, blondă şi aventuroasă”, botanista Katia Astafieff mărturiseşte că este vorba de un pariu feminist: „Când am anunţat că plec singură câteva săptămâni în America latină, toată lumea halucina în jurul meu, de parcă plecam în Siria. Şi asta pentru că sunt o fată. Dar problema securităţii în călătorie se pune şi pentru băieţi, doar că lor nu le spune nimeni că sunt bolnavi dacă pleacă singuri. Să călătoreşti înseamnă libertate. Şi libertatea nu are sex. Poţi să călătoreşti singură şi să îţi faci mereu alţi prieteni de drum”.
Obsedat de aparenţă
Individul contemporan îşi poate transforma corpul într-un adevărat şantier în care îşi prelucrează pielea (piercing, tatuaje), părul (vopsit în culori schimbătoare), şi muşchii (şedinţe de gimnastică). El recurge uneori la chirurgie estetică pentru a întreţine aparenţa tinereţii, iar obsesia acesteia nu mai este un atribut rezervat femeilor.
La modă, dar şi în uniformă
În ciuda diversităţii hainelor, îmbrăcămintea unisex s-a generalizat. Chiar dacă vorbim de gustul personal, moda se conformează spiritului epocii şi asta se vede în îmbrăcăminte, machiaj şi accesorii. Sigur că moda este şi un indice de apartenenţă la o anumită categorie socială, dar nu întâmplător multinaţionale ca Zara şi H&M, imitând marii creatori, au produs în serie haine la modă, devenind astfel mastodonţii societăţii de consum.
Dacă vrem să-l întâlnim pe „individul contemporan”, e destul să mergem la sfârşitul săptămânii într-un magazin Ikea sau la cafenelele din noile mall-uri. Politicos, absent, îmbrăcat unisex şi branşat la telefonul lui mobil, el dă semne de nerăbdare, de grabă şi de oboseală, mai ales odată ajuns la casă.