CULTURA POLITICĂ
CRONICA DIPLOMATICĂ
Neîncrezători, dar încă uniți
George Apostoiu
Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 13 (569), 30 martie 2017
EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/03/sumar-nr-13-2017/
PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_569.compressed.pdf
Pentru sărbătorirea nunții de diamant a Uniunii Europene, cei 27 de șefi de stat și de guvern nu puteau să aibă un decor mai potrivit decât cel pe care îl oferă Roma: vârstă istorică venerabilă, glorie imperială antică, înțelepciunea și splendoarea Iluminismului și Renașterii. Prozaic vorbind, inițial, darul de nuntă, un document politic pregătit de funcționarii de la Bruxelles, nu a fost pe placul multora (scenarii de dezvoltare în cercuri concentrice, viteze diferite), așa încât liderii europeni l-au dres și l-au ambalat frumos, ca pentru o astfel de ocazie. În final, diavolul detaliilor alungat, înalții dregători au semnat o Declarație politică bucuroși precum liceenii încrezători în norocul pe care se bizuie la bacalaureat.
Ave Caesar!
Reuniunile la vârf ale Uniunii Europene seamănă tot mai mult cu balurile cu parfum medieval organizate pentru împărații Europei după victoriile în războaie: mult fast, suspiciuni, nemulțumiri, rezultate incerte. Visteriile statelor sunt greu încercate de cheltuielile pentru conclavele pletorei de președinți, prim-miniștri, miniștri, consilieri, oameni de gardă. O întreagă tevatură, aeroporturi și bulevarde blocate, localnici iritați de perturbarea vieții lor cotidiene.
În acest an aniversar – se împlinesc șase decenii de la semnarea Tratatului fondator al Uniunii – reuniunea Consiliului European a fost găzduită într-un palat renascentist aflat pe Capitoliu, în Antichitate centrul religios al Cetății eterne. De acolo, privirii i se deschide o uimitoare panoramă a Romei cezarilor: forumuri, arcuri de triumf, columne, bazilici, Coloseumul; în apropiere, ruinele palatului Domus Aurea ridicat pentru Nero pe o colină apropiată de unde împăratul privea amuzat la deșertăciunile lumii. Legenda spune că, atunci când galii au vrut să ia cu asalt Roma, un cârd de gâște s-a ridicat de pe Capitoliu pentru a vesti locuitorilor pericolul. Tot în acele vremuri, înainte de spectacolele sângeroase în care erau sacrificați creștinii, din Coloseum se auzeau uralele cu care gladiatorii își întâmpinau împăratul în Coloseum: „Ave Caesar, morituri te salutant!” Acum, oaspeții Romei aud în piețele apropiate lozincile demonstranților dezamăgiți de cursul pe care l-a luat politica în Europa comunitară.
De la cercuri și viteze, la ritmuri și intensități diferite
La negocierea documentului final al reuniunii Consiliului European bătălia s-a dus pentru schimbarea direcției ce părea să fie imprimată Europei în așezarea ei în ,,cercuri concentrice”, ceea ce presupunea ,,viteze diferite” de deplasare, adică de progres. Opoziția unor state care au intuit pericolul ridicării unei noi cortine de fier a condus la o cosmetizare lingvistică, ,,cercurile” și ,,vitezele” fiind înlocuite cu ,,ritmuri și intensități diferite” și astfel Declarația politică a putut fi semnată de toți participanții. O ușurare pentru premierul italian, Paolo Gentiloni, care, în calitate de gazdă, nu ar fi fost bucuros ca reuniunea să se încheie fără un document. O eliberare și pentru președintele Consiliului European, polonezul Donald Tusk, care a declarat după semnare: ,,Dovediți astăzi că sunteți liderii Uniunii, că puteți avea grijă de moștenirea pe care ne-au încredințat-o eroii integrării europene acum 60 de ani”. Tusk disimula în cuvinte diplomatice existența pericolului unei posibile scindări a Europei și așezarea acesteia în ,,cercuri concentrice”, ceea ce ar fi condus în final la marginalizarea, dacă nu chiar la abandonarea fostelor state comuniste. De altfel, cu puțin timp înainte de deschiderea reuniunii aniversare, președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, se pronunțase deschis pentru o Europă cu mai multe viteze, sugerând străveziu această perspectivă: ,,Nu este timpul să ne mai imaginăm că toți vom putem să facem același lucru”.
La Judecata de Apoi
De undeva, cineva are grijă de sufletele noastre. Suveranul Pontif i-a invitat pe liderii europeni la Palatul Papal și i-a îndemnat să-și amintească de idealurile părinților fondatori ai Europei unite: solidaritate, libertate, prosperitate pentru toți. ,,Europa poate să-și regăsească speranța când se va deschide spre lume; când le va oferi tinerilor perspective adevărate de educație, posibilități reale de muncă; când va investi în familie, prima și fundamentala celulă a societății; când va respecta conștiința și idealurile cetățenilor; când va garanta posibilitatea de a avea copii fără teama că părinții nu-i pot întreține; când va apăra viața în deplina ei sacralitate. O astfel de Europă merită să fie construită”. La o analiză atentă a discursului vom sesiza că Suveranul Pontif revine la ideea Europei de la Urali la Atlantic, așa cum o gândea cândva Charles de Gaulle. În fața înalților demnitari invitați, Papa Francisc a vorbit de moștenirea unui patrimoniu unic de idealuri și spiritualitate care poate aduce prospețime în construcția viitorului continentului: o Europă socială în centrul căreia trebuie să fie așezat Omul.
Cea mai pilduitoare lecție pe care Papa a oferit-o oaspeților s-a produs când i-a invitat în Capela Sixtină și i-a îndemnat să facă o fotografie de familie pe fundalul celebrei fresce a lui Michelangelo, „Judecata de Apoi”. Ce vor fi gândit, în acele împrejurări, cei în mâna cărora se află destinele noastre? Deocamdată, au acceptat, probabil neîncrezători, să semneze o declarație de bune intenții pentru a rămâne uniți!