Carmen Crețu a publicat o analiză interesantă asupra recentei dispute dintre scriitorul Tudor Ganea și cititorii / „bookstagramerii” care pun poze superficiale cu cărți pe Facebook și Insta.
…cumva toți greșesc și au dreptate în același timp. Ganea are dreptate când zice cǎ pozele cu cărți în iarbă sunt lame. Pentru că sunt. Dar și bookstagramerii au dreptate: cine e Ganea să le zică cum să-și trăiască vibe-ul literar? E cam gatekeeping cultural ce face Ganea: voi, plebeii, cu pozele voastre, nu prea știți să apreciați cărțile for real.
Problema e că tratăm cultura ca pe un trofeu exclusivist. Ca și cum fiecare persoană care citește Micul Prinț sau Coelho sau care prinde vreun bilet la teatru, ne fură din aura de cunoscători.
Doar ca nu prea e așa. Cultura nu e un tort care se termină dacă împarți prea multe felii.
Iar când accesul la cultură ne egalizează, ne apucă panica identitară. Și nu e despre calitate, e despre unicitate, pentru că ne place să ne definim prin ce nu sunt alții: am fost la Faust înainte să fie cool/citesc Houellebecq fără să-l pozez în trifoi.
Imagine: Pexels