România literară a publicat în nr. 7/26 un eseu al lui Alexander Baumgarten care analizează similitudini între AI și diferite forme ale tradiției.
Focus I.A. Și tradiția poate să mintă, ca o bătrână inteligență artificială
extrase:
„Inteligența artificială și tradiția au în comun un caracter infinit, întrucât cresc întruna prin utilizatorii lor. O consecință a acestui fapt este, desigur, acela că ambele au o latură înspăimântătoare, căci ne fură exact în clipa în care ne simțim mai securizați în propria noastră autonomie. O altă consecință este însă și faptul că ele au o latură foarte încurajatoare: dacă am supraviețuit cu tradiția, de ce nu am supraviețui și cu inteligența artificială? Doar pentru că niște proceduri au fost mutate de pe un suport pe altul, adică din creier într-un server? ” […] „IA s-a născut și ea la sat, dar pe suport neuronal și transmisă de slujitorii ei, fermecător (și în sensul bun, și în cel perfid al termenului), la gura sobei.
Poate că tradiția funcționează deja mai prost decât IA, dar în esență nu este ceva diferit. Ele rămân în același gen chiar și atunci când ne întrebăm dacă tradiția și inteligența artificială pot îndemna persoana singulară la reflecție critică? Prin natura lor, este puțin probabil, dar nu imposibil.”
(sublinierile aparțin redacției)
Ilustrația articolului: lucrare de Andy Warhol dintr-o serie similară imaginilor generate prin tehnologiile GAN (AI)