Alina Roiniță, asistent universitar la Universitatea București, a realizat o interesantă cercetare dedicată modului în care liceenii se raportează la poezia scrisă de AI în raport cu cea a autorilor umani. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista internațională Frontiers in Education.
Noutatea cercetării constă în focalizarea pe un public rar analizat – elevii de clasa a XII-a – aflați la intersecția dintre educația literară canonică și familiaritatea cu tehnologiile digitale. Studiul testează impactul emoțional, percepția creativității și complexității textelor, precum și efectul „etichetării” autorului (uman vs. AI) asupra evaluării poeziei.
Concluziile arată că adolescenții pot avea reacții emoționale autentice și față de poezia generată de AI, mai ales când limbajul rezonează cu registrul lor cotidian. Totuși, judecățile de valoare sunt influențate semnificativ de statutul autorului și de cadrele interpretative formate în școală – un fenomen definit drept „receptare șablonizată”. Astfel, cercetarea evidențiază tensiunea dintre deschiderea generațiilor tinere către creativitatea algoritmică și persistența criteriilor tradiționale de autoritate literară, oferind indicii relevante pentru viitorul educației literare în era AI.
Am pornit, în acest studiu, de la următoarele întrebări:
– Pot textele AI să producă emoții autentice adolescenților?
– Cum influențează eticheta autorului receptarea poetică?
– Cum se redefinește rolul autorului în contextul în care adolescenții nu mai pot distinge între poeziile autentice și cele generate de AI?
Am lucrat cu două grupuri de adolescenți: un grup de control (care a știut de la început cine sunt autorii / care este originea textelor) și un grup experimental (care nu a avut de la început această informație). Cele două grupuri au evaluat poeziile a patru autori români (de la M. Eminescu la M. Cărtărescu) și poezii AI asociate acestora, în condiții diferite. Metodologia și designul cercetării sunt prezentate pe larg în articol.
Alina Roiniță
vezi și: