Unul dintre cei mai prestigioși juriști români, Iulia Motoc, judecător la Curtea Penală Internațională, fost judecător la Curtea Europeană a Dreptului Omului și profesor de Drept, a publicat un articol în care critică modul în care Academia Română își asumă și își îndeplinește rolul în stimularea cercetării românești, dar și ca reper moral.
Articolul vine în contextul schimbării conducerii Academiei Române, dar noul președinte, chimistul Mihai Andruh, a făcut parte și din vechea conducere, ca vicepreședinte al Academiei începând cu 2022.
Articolul Iuliei Motoc:
Situația actuală a Academiei Române impune o reflecție brutal de sinceră asupra rolului său în secolul XXI. Dacă ne uităm la spațiul central-european, vedem instituții similare care funcționează ca motoare de cercetare și progres moral. La noi, însă, instituția pare captivă într-un conservatorism care o plasează mult sub standardele Uniunii Europene.
Simbolul cel mai elocvent al acestei decuplări de realitate rămâne neacceptarea lui Mircea Cărtărescu — un gest care a confirmat, din păcate, că pentru forul tutelar al culturii noastre, relevanța internațională este mai degrabă un defect decât un merit. Este inacceptabil ca o instituție care ar trebui să reprezinte vârful elitei să găzduiască atâtea personaje care nu se califică științific pentru pozițiile ocupate.
Reforma radicală nu este doar o opțiune, ci o condiție a supraviețuirii demnității acestei instituții. O primă măsură, deși dureroasă, ar fi evaluarea riguroasă a competențelor și excluderea celor care nu îndeplinesc standardele de performanță academică recunoscute global. În acest peisaj dominat de inerție, figura Profesorului Marius Andruh apare ca un punct de sprijin pentru cei care încă mai speră într-o schimbare de paradigmă. Rămâne de văzut dacă un spirit reformator, oricât de capabil, va putea învinge un sistem construit pe cumetrie și mediocritate protejată.
În imagine: sediul Academiei Române