Sari la conținut

Remus Pricopie despre revenirea fantomelor Gărzii de Fier în politica românească

Într-un articol publicat zilele trecute în secțiunea de limbă engleză a Revistei Cultura, Remus Pricopie, rectorul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA), analizează reapariția discursului pro‑legionar și a retoricii antisemite în spațiul politic românesc.

Textul The Return of Iron Guard Ghosts in Romanian Politics pornește de la un episod recent ce a readus în atenție tema memoriei istorice și a responsabilității instituționale. Gestul unui reprezentant AUR de a depune o cerere oficială către Parlamentul și Guvernul României, solicitând dizolvarea Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” este un singur episod dintr-o listă lungă de gesturi similare care s-au desfășurat în ultimii ani. Remus Pricopie enumeră câteva dintre acestea, de la cele ale senatorului AUR Sorin Lavric, la cele ale candidatului la președinție Călin Georgescu, susținut de același partid, și până la Diana Șoșoacă și George Simion, lideri din trecut sau prezent.

Articolul integral poate fi citit în limba engleză, urmând link-ul de mai sus, iar o traducere integrală în limba română a apărut pe blogul Animanews (LINK).

Simion însuși evită adesea limbajul antisemit explicit. Totuși, responsabilitatea conducerii nu poate fi măsurată doar prin declarații personale. Ea trebuie evaluată și prin comportamentul instituțional.

Sorin Lavric continuă să dețină funcții de conducere în cadrul AUR și în Senatul României fără sancțiuni sau corecții. 

Călin Georgescu a fost susținut public de Simion și propus explicit de acesta pentru funcția de prim-ministru. 

În urma incidentului de la Balotești, AUR a anunțat în cele din urmă măsuri disciplinare împotriva oficialului local implicat, dar numai după reacții publice și diplomatice semnificative. 

Mai important, când parlamentarii AUR au susținut ulterior inițiative legislative menite să slăbească drastic legislația anti-extremistă și anti-antisemită a României, Simion nu a denunțat și nu s-a opus public acestor acțiuni. În termeni politici, o astfel de tăcere este în sine semnificativă. Ea întărește percepția că aceste inițiative nu sunt abateri izolate, ci parte a unei direcții politice mai largi tolerate – și validate implicit – de conducerea partidului.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.