Nicu Ilie analizează sentința din dosarul 10 august — un dosar esențial pentru viața civică și politică din România.
Tribunalul Militar a stabilit că Jandarmeria este vinovată, chiar dacă comandanții ei au fost achitați. Instituția trebuie să plătească daune morale, iar un număr de jandarmi au fost condamnați penal pentru faptele lor. Hotărârea recunoaște abuzuri multiple în timpul intervenției, chiar dacă unele au rămas nesoluționate din cauza erorilor de identificare sau a prescripției.
Sentința este pe fond și probabil nu va fi atacată, din cauza termenului de prescripție care se apropie în scurt timp.
Nicu Ilie:
Am primit sentința din dosarul 10 august. Sunt 205 pagini. Ce trebuie spus înainte de toate este că Jandarmeria a fost găsită vinovată, chiar dacă au fost achitați comandanții implicați. Ea este silită să plătească daune morale în solidar cu unii plutonieri și jandarmi condamnați penal (de la 1 an la 1 an și trei luni, cu suspendare). De asemenea, hotărârea menționează în repetate rânduri că fapta de abuz a fost constatată: nu doar în situațiile pentru care s-a pronunțat o condamnare penală, ci în numeroase altele. Însă acelea au rămas nesoluționate din motive precum: identificarea greșită a jandarmilor care au avut comportament abuziv, identificarea greșită a victimelor în rechizitoriul înaintat de procurori și/sau prescripția faptelor.
Ca parte în dosar, consider hotărârea parțial favorabilă. Ea constată abuzurile de pe durata intervenției, chiar dacă nu consideră intervenția în sine ca fiind abuzivă. Tribunalul Militar constată comportamentul abuziv, iar Jandarmeria are acum obligația de a analiza propria intervenție și de a evita pe viitor un asemenea comportament. Condamnarea individuală a unor jandarmi are și ea rolul de a-i face pe toți jandarmii să fie conștienți că acțiunile fiecăruia pot fi pedepsite.
Citind hotărârea, constat că judecătorul a trecut cu multă bunăvoință peste o sumedenie de aspecte, cum ar fi fabricarea de hârtii care să ateste legalitatea intervenției; sau premisa, susținută fără probe, că violențe aveau loc în mai multe puncte ale pieței (dovezi sunt oferite doar pentru incidentul de la Springtime). De asemenea, gradualitatea intervenției este enunțată, fără a fi probată. Și rămâne neclar modul cum a fost planificată și executată intervenția.
De ex., plasarea unui grup de jandarmi în calea de evacuare din piață (zona BRD-Mihalache) demonstrează ori proastă coordonare, ori intenția expresă de a produce violențe. Jandarmii din acest grup au fost condamnați pentru acțiunile lor, dar rămâne complet neexplicat ce căutau ei în acea zonă, din ordinul cui și în ce scop.
Chiar și așa, condamnarea Jandarmeriei și a unor jandarmi și faptul că au fost constatate numeroase alte abuzuri este un fapt pozitiv, peste care nu trebuie să trecem cu ușurință.